E si maine o zi :)

Pentru ca mi-a dat viata de atatea ori… Inca de cand a aparut 🙂

Povesti la gura sobei

Si asta-i o poveste adevarata. Ana si Andrei traiesc doar in imaginatia unora dintre noi, Scufita rosie n-a existat, Mos Craciun e inventat de Coca Cola in scop publicitar, dar ei.. cei 2 despre care ati citit mai sus sunt mai vii si mai reali decat orice altceva. Trebuie doar sa crezi in ea 🙂

A fost un vis crescut in munti, crescut in munti,
Nascut la o cabana,
Umbrit de brazi inalti, carunti, inalti, carunti…

Pentru si nimic si pentru toate, pentru nimeni si pentru toti, pentru mine, pentru tine, pentru povestile de dragoste posibile sau imposibile, pentru fericire si nefericire, pentru a renunta sau nu la tine sau la el/ea, pentru vise, poezie, slabiciuni, pentru idealuri, pentru ambitie, pentru incredere si speranta…

Pentru ca „dragostea-i simpla, doar noi cand ne iubim o complicam”, pentru ca se poate, pentru progres, dar nu cel in care uitam sa fim fericiti, ci cel in care ne intoarcem spre simplitate si bucuriile marunte, pentru…

Ganduri la miezul noptii

Ma trezesc c-o migrena cum n-am avut dupa nopti intregi nedormite, ochii lipiti strans si cearcane.  Adorabila senzatia ca n-ai vrea sa te mai ridici vreodata din pat… E cald. Cum nu mai e in prea multe alte locuri. Caldura aia linistitoare. Muzica si mess, de trezire. Si prima tigara din primul dintre cele 2 pachete fumate pana cand te vei fi culcat. Lucky azi, slims sunt pentru zile albe. Lucky pt zile albastre.

Plec si senzatia de picioare pe pamant ma infioara. Si e frig. De cateva zile e frig… Azi chiar ploua marunt si sfredelitor, pe fata si-n suflet. Mi-a adus tata azi iepurasi de ciocolata.. Asa simpatici… Si mi-a zis ca ciocolata si iepurasii fac bine la moral si ca ar fi bine sa nu mai am fata asta ca mi se fac ochii gri-mat si nu mai au nici un farmec. Pacat ca nu-mi place ciocolata si pacat ca nu-mi plac iepurasii… Noroc ca il iubesc pe tati…

Fete triste pe strazi, in metrou, vorbe, franturi, imagini…

Facultate,  cafea, ras. Al meu? Posibil. Putin probabil.

Oameni, fete…

Un negru aproape simpatic imbracat in haine largi. Numai lor le vin bine. Ochii i se vad clari, mari si albi de sub gluga hanoracului. Aproape zambeste. Nu stiu de ce, doar merge pe strada si zambeste fin. Adorabil.

Un ghindoc de-un an imbracat in roz, cel mai simpatic copil vazut in ultima vreme. O scumpete de fetita, cu ochi mari si caprui si-un zambet asa curat cum rar vezi isi foloseste cu spor suzeta. O chema Ana. Se uita la mine si zambeste, dar nu inteleg de ce… Macar de ar fi fost un raspuns…

Oameni tristi, fete obosite, doua femei se cearta pentru titlul de „cea mai toapa urat imbracata”. O batranica urca in metrou si se posteaza dezamagita langa o bara. Si ce ochi blanzi… Ma ridic si-i ofer locul, imi multumeste si incepe sa-l injure pe pustiul langa care statea initial si care nu s-a ridicat, dat fiind ca aproape dormea… E tarziu si frig. Si unii muncesc sau sunt bolnavi, dar nu conteaza…

Patru muncitori galagiosi isi impart amintiri despre locurile natale. Si cu cata ardoare. Ii stiu povestea fiecaruia dintre ei…

Trei chinezi dormiteaza pe scaune. Cat de mici si galbeni sunt… Mi se par niste oameni veseli pentru ca-s colorati. Par obositi de la o zi de munca si chinuiti poate de dorul de casa… E tare greu sa nu fii acasa… Eu ma bucur de ea si dupa 2-3 zile departe…

„Urmeaza statia Aparatorii Patriei cu peronul pe partea dreapta.”  „Transfer la linia moarta”, as adauga.

Ajung acasa, totu-i mort. Nu contez. Imi mai iau un pachet de tigari de la non-stopul de langa bloc care sta sa se inchida. Il aud pe tata zicandu-mi „Noapte buna, iedule”. Si ma uit cu atata disperare in jur dar nu-i nicaieri. Imi da tamp o lacrima… Casa goala, mintea goala. Cheia rasuna in usa grav, in timp ce o invart fara tragere de inima.

Un dush fierbinte, ce nu poate sa-mi incalzeasca insa raceala ce m-a invaluit. Nepasarea. Ignoranta. Rautatea.

„Atentie se-nchid usile!” Deci.. vrei un ceai?

Fuck!

Trist. E 4. Sunt acasa… De ce? Well.. am fost p’afara… Am fost intr-un club care initial nu mi-a placut. Spatiu mic si amenajat ampulea, muzica naspa(vreo 2 ore am ascultat 5 piese care sa miste ceva in mine.. cred ca m-am invatat cu muzica din A) oamenii naspa. Gagici d’alea de se cred cel putin dive care oricum n-au ritm da se preling pe penisii erecti pe cea mai rock piesa.. Eh.. detalii… Am ramas de dragu de-a ramane cu persoana cu care am mers, ca doar ii promisesem o betie. Pula betie. Am tras aaa.. dracu mai stie cate shoturi, initial incepand cu „barman, ceva dulce si slab” si terminand cu „nu conteaza, numa sa-l simt cum frige pe gat”, plus dracu mai stie cate vodka… Am plecat de acasa simtindu-ma ca dracu, mergeam asa.. alene… si c-o stare atat de tampa ca parca nu ma recunosteam, c-o melancolie asa dureroasa in suflet da dracu stie pentru ce… Pentru nimic. Adica.. aveam ceva, da nu puteam numi ce anume. Ceva-ul ala mi-a ruinat seara. N-am reusit sa ma imbat pana la „mort!”, n-am reusit sa simt muzica, sa ma agit… BIne, m-a mai inviorat „Jump around”, da cand au bagat fraierii „Prajitura cu jeleu” mi-a pus capac. Mi-a fugit pamantu de sub picioare. 3 minute am urlat de inca sunt ragusita, am sarit, am simtit apoi am zis „Ok.. gotta go…”. Aer rece… Ce ma gandeam eu, ca merg un pic, c-o tigara fara graba pan’ la Horoscop sa-mi sara alcoolu’ si tristetile din creieri. Plm, nici asta n-am reusit sa fac. M-a hipnotizat primu taxi din fata clubului… Si spre Budapesta ma gandeam ca trebuia sa mai merg, in timp ce-mi trageam tigara datatoare de iluzii pe bancheta din spate, cu aerul rece al noptii(sau diminetii?) in fata. Pfff.. si-mi alegeam cuvintele pe care le scriu acum…

Si nu numai. Mi se invarteau in cap orele de anatomie, alcoolul, aerul rece, ultimle zile, „Prajitura cu jeleu”, vorbe, ganduri, decizii, oameni, Andrei… Si ma gandeam in timp ce urlam „Prajitura cu jeleu”:

Fuck them all. Fuck life. Fuck Andrei, Fuck you. Fuck this music, those ppl, this pub. I’m so fuckin’ lonely, so fuckin’ drunk, So fuckin’ scared and so fuckin’ sad. I’m so fuckin’ fucked…

Pierdut viata. O declar nula…

Later edit. Macar am facut ceva ce n-am mai facut pana acu. Poze in buda. Bine.. nu-s pozele tipice de pitzi, aveam tricou negru cu „Jack” si niste ochi de numai pupile dilatate imi lipseau, si nu stateam cu curu in pozitie de lordoza accentuata, eram cocotata pe chiuveta si-mi sprijineam cotu stang pe-un genunchi ridicat si el.. nu de alta, nu mai puteam sa stau in picioare… Poate intr-o zi pun una din poze. Daca ma ajuta photoshopu destul=)))

Ana-poveste fara sfarsit…

Fata intra grabita in casa. Primele raze de lumina se ivesc printre stele, care palesc usor… cerul devine de-un albastru-petrol. Inchide usa in urma ei si merge spre dormitor usor, pe varfuri.  Intra fara cel mai mic zgomot si scapa de hainele bine condimentate cu miros de tutun…

Ah… cat de bine e acasa.. pacat ca inca se invarte totul… Se indreapta spre pat si parca numai ideea ca e rece si gol ii da fiori. Se uita in gol la el si se aseaza de pe margine… In minte i se invart inca imaginile din noaptea care tocmai trecuse, oamenii, aude muzica si parca inca ii vibreaza in stomac boxele imense…

„It’s my life
It’s now or never
I ain’t gonna live forever
I just want to live while I’m alive
My heart is like an open highway
Like Frankie said
I did it my way
I just wanna live while I’m alive
It’s my life”

Isi ridica privirea. In patul din fata ei doarme linistit colegul „de camera”, prietenul ei cel mai bun, singurul care o intelege, o protejeaza, o asculta. Daca ar merge langa el? Oare s-ar supara? Numai sa nu-l trezeasca…  Se ridica din patul ei gol si se indreapta silentios spre celalalt colt al camerei. Si se aseaza langa el. Ah, e atat de cald… Daca… l-ar lua in brate? Umerii astia goi, acoperiti de piele fina si atinsa vag de razele soarelui, din vara, din Vama Veche, cu greu te poti abtine de la a-i saruta. Si pana la urma ce poate fi rau in asta? Eee.. el… e.. Andrei, cel pe care il stii de mult, cel pe care il iubesti mai mult ca orice, care ti-e cel mai bun prieten.. E totul platonic. Ah, pielea asta chiar nu se dezminte, pare fina.. si e mult mai fina decat pare. Buzele ii ating sensibil umarul stang, parca pentru a nu zgaria pielea asta, pentru a nu-l trezi, parca pentru a nu sti ea, pielea ca a facut blasfemia se a o atinge pagan… Saruturile urca spre gat, spre urechea stanga… Aici e si inima, dar asta e prea mult…

-Ce faci?

Fata tresare si cuvintele refuza sa-i iasa din gura…

-Cand ai venit?

-Acum vreo jumate de ora…

-Cat e ceasul?

– 6, cred…

-Unde ai fost pana la ora asta? Si cu cine? De ce nu m-ai sunat?

-Am fost in club… Cu cine.. e treaba mea.. Ce te intereseaza? Si de ce trebuie sa te sun? Sa-ti cer voie? Nu esti mama!

-Femeie nebuna… Nu sunt ma-ta, dar tre sa stiu unde si cand pleci. Mi-am facut griji pentru tine.. aveai telefonul inchis si pe deasupra…

-Am ramas fara baterie.

-Evident.. mereu ramai fara… Parca ai 15 ani.

-…

-Ce cauti aici? De ce n-ai mers in patul tau?

-Pai.. e frig… mi-e frig si… mi-e frica…

-Daca te-ai fi imbracat nu-ti mai era frig. Si frica de ce?

-De intuneric…

-Bine ca nu ti-e frica sa umbli singura noaptea pe strazi si ti-e frica de intuneric.

-Pai.. pe strazi sunt oameni si nu mai e intunericul atat de adanc…

-Oamenii sunt mai rai decat intunericul. Nu ma mai inteleg cu tine… Pleci singura fara sa-mi spui, vii dimineata, mirosi a tutun dar mai ales e alcool ca o bodega… Acum asta… Uite…

-Andrei… te rog, nu ma certa… Saruta-ma si hai sa dormim…. Mi-e somn. Promit ca dimineata  te trezesc cu cafeaua si micul dejun, doar nu ma certa…

-Ana… Nu-i asa.. problema e mai mare…

-Andrei. Te rog. Saruta-ma doar…

Andrei amuti… Ochii ei erau atat de expresivi, blanzi si rugatori azi dimineata incat fu luat prin surprindere. Ii pune mana pe obraz…

Va urma…