Posts from the ‘literatura’ Category

Ana XI – Scrisoare catre Mos Craciun

To: andrei

––––––––––––––––-

Subj: Scrisoare catre Mos Craciun

––––––––––––––––-

Stii andrei, n-ar trebui sa-ti scriu, da trebuie sa-ti scriu. adica am nevoie. adica… intelegi. ninge andrei. eee.. prima ninsoare de anul asta. stii, andrei, acum ceva vreme am visat ca ningea si noi ne bateam cu perne. mi-ai zis „uite, ninge, hai sa ne batem cu perne, sa cada fulgi de zapada si fulgi de gaina”. si ne bateam cu perne in zapada aia, la intrare in cismigiu. si ningea cu fulgi mari si pufosi ca fulgii din perna. si azi m-am trezit si ningea cu fulgi mari si pufosi ca aia din vis. si am luat perna de colturi si am lovit cu ea patul.. si n-au zburat fulgi, ca tu nu erai.

si mai stii ceva andrei.. azi noapte te-am visat iar. am visat ca dormeam si te visam si m-am trezit si erai cu mine si te-am luat in brate si m-am facut mica asa cat un copil in bratele tale si ti-am sarutat pieptul gol si… apoi m-am uitat sa vad daca te-ai trezit si tu si te trezisei si imi zambeai. si cand ti-am vazut zambetul m-am trezit si nu erai.. si eu tineam in brate patura, facuta ghem… si o strangeam tare in brate. si cand am realizat asta am inceput sa plang. stiu, e pueril sa plang pt un vis, mai ales dupa ce m-am trezit deja, da aveam asa un gol in stomac si ametisem si aveam un nod in gat si voiam sa urlu cat pot de tare.. si am plans… mult si infundat, si m-a durut.. ma durea gatul si ochii.. si ma durea in piept, de parca inima ar avea vreo legatura cu asta… stii andrei…

si vai.. e asa frig afara.. si parca iarna mi-a intrat in fiecare celula, nici macar dusul fierbinte nu ma incalzeste, tremur spasmodic continuu si sunt rece ca gheata.

auzi, andrei… stii ca au pus beculete. sunt albastre cu galben si in cismigiu e o explozie de lumina. stii ce frumos e? parca e in povestile copilariei. si.. am fost sa-mi iau lumanari cu scortisoara si bete parfumate si mi-am pus.. am o chestie asa de decor, rosie.. cu cateva lumanari, una mare si cateva mai mici, si alaturi bete parfumate si toate-s cu scortisoara si miroase frumos. si am facut si bradul. e rosu tot si sclipitor. vai, andrei, daca l-ai vedea ce frumos e…

si eu sunt bine. adica astept sarbatorile si stii, intru si eu in atmosfera. adica mi-am scos hainele groase si mi-am luat chestii parfumate si mi-am facut brad… si o sa fie frumos. si mi-am luat o carte.

sper ca si tu esti bine, andrei si chiar vreau sa-mi raspunzi.

stii ceva andrei… cred ca mi-e dor de tine. cred ca mi-e un dor nebun de tine. andrei, cred ca… nu cred. mi-e un dor turbat de tine, ascutit si intepator ca o mie de ace otravite, mi se strange inima cand ma gandesc, cand imi amintesc, cand te vad pe strada, cand te visez, cand mi te imaginez, cand… mi-e un dor nebun sa te iau seara in brate si sa te simt cald si gol, sa-mi plimb mainile pe trpul tau, sa-mi pierd toate gandurile si imaginile \, sa fiu doar eu si tu si sa nu mai conteze ce-o sa fie maine si ce-o sa fac peste 3 zile, sa conteze decat ca esti aici si ca.. vai, andrei, dac-ai sti… simt ca ma rup in 2, ca ma topesc, ca ma sting… cum o sa te uit eu pe tine? cand n-o sa mai fii aici? cand n-o sa te mai vad, aud, simt, cand n-o sa te mai visez? stii andrei ca vank are piesa noua „dau alarma-n seara asta/tot nu te-am uitat/dragostea imi e pedeapsa/ca te-am sarutat”. daca nu te-as fi sarutat atunci. daca te-as uita…

andrei… cred ca inca te iubesc nebuneste… nu cred. te rog nu privi inapoi/peste umerii goi/mai da-mi o sansa sa te uit. mi-e un dor nebun de buzele tale… and i can still hear u smiling… cand ma saruti pe gat si ai buzele aproape de urechea mea… iti aud inca zambetul…

totusi, spune-mi ca esti bine. te rog…

Ana

––––––––––––––––––––––

Saved to Drafts- one cold december night, this year

pentru ca scrisorile catre mos craciun nu le trimiti niciodata, ca oricum nu le citeste.. dar speri ca va sti ce vrei sa-ti aduca.

Reclame

Ana VIII

Stau intinsa pe pat c-o mana sub cap si cu cealalta mai trag un fum din tigara abia inceputa. A 7-a din cel de-al doilea pachet de azi. Ma uit la tavan de jumatate de ora si-s franta de oboseala. E alb… Abia ce-am reusit sa-mi pun lucrurile in ordine, cata ordine am putut sa fac pe ziua de azi.. mai continui maine. Aaa… M-am mutat.

[…]

Mi-am gasit un job.. sunt secretara unui burtos ahtiat dupa bani.. Macar castig ceva mai bine… Incepe sa mearga treaba si sa ma obisnuiesc… Nu prea mai am vreme de facultate, dar totusi ma descurc binisor si-asa… Pana la urma, nu poate fi asa rau.. Chestia e ca e atata de frustrant.. Eu aia boema si libera mai ales ca spirit stau 8 ore intr-un birou, procesand corespondenta si verificand mailuri… Parca se schimba ceva in mine.. ah, si costumele alea imi vin atat de bine… Si pe cat de bine imi vin, pe-atat de incorsetata ma simt in ele…

Mi-am facut oarecum o viata noua… numarul de telefon l-am facut uitat si l-am inlocuit cu altul, pe care il stiu foarte putine persoane si nici macar prietenii apropiati nu stiu unde stau.. cred ca mi-e mai bine asa… Poate ca in timp voi rupe legaturile si cu ei, pana la urma ma pot descurca si singura.. sau cu prieteni noi… Viata noua, prieteni noi…

Singurul lucru care-mi lipseste e un prieten… Imi lipseste apropierea fizica de cineva.. un trup cald langa mine.. o mana pe umar… Doar ca… de cand mi-am „refacut” viata n-am putut sa ma apropii de nimeni.. Am incercat sa ies cu diversi, dar nimic nu ma facea sa ma apropii de ei cumva.. Atractie 0, plus ca nu pot nici sa ma prefac.. Funny :)) O actrita ce nu poate interpreta un rol… Ironic, Paradoxal…

[…]

Razele soarelui de dimineata imi mangaie fata si mainile lui umarul. Mana drepta mi se odihneste intr-a lui… hmmm.. parca simt si briza… damn, e nisip in jur. Nu, nu, nu poate fi real, nu vreau sa deschid ochii… Of, daca ai sti cat mi-ai lipsit.. si ce dor mi-a fost de tine… de mirosul tau, de pielea ta.. de mainile tale.. sa-ti sarut umerii si gatul, gatul si umerii… lacrimile imi curg siroaie pe fata si nu mai pot respira… de ce-am incercat sa-l sarut? m-am trezit.. si era aici.. era chiar aici… sunt sigura de asta.. nu putea sa nu fie el…

Damn, Andrei.. cat imi e de dor.. si-a trecut atata vreme.. si nu te-am mai vazut…

Inca o duminica, dupa atata vreme, in cel mai indepartat colt al patului, plangand ghemuita… Nu de asta mi-era dor… Cel putin alcoolul isi face repede efectul 🙂

[…]

A trecut mai bine de-un an de cand am luat-o de la capat si lucrurile merg din ce in ce  mai bine… Bine, episodul de ieri e pasager, e rar cand mi se intampla.. Si pana la urma nici nu stiu de ce… Nu-mi mai pasa de el… Hmm… Ultima gura de cafea… S-a facut tarziu, tre sa plec la serviciu.. Unde-i rujul ala nude.. Mereu le pun pe unde apuc… Telefonul.. Cheile… Ne vedem diseara (comunic cu ursu’ de plus destul de des 😀 ).

Deschid usa.. si cineva se sprijina in tocul ei…

-Ce cauti aici?!!!

-Te-am cautat… Am auzit ca ti-ar fi dor de mine si voiam sa ma conving…

(––––––––)

Ana VII

Brrr…. Incredibila femeia asta… M-a batut 3 ore la cap sa mergem in parc… Argumentul meu logic era ca va ploua. Ea nu si nu, ca vrea pe malul lacului. Nah! Am mers in parc, ne-a plouat pana la piele, am ajuns acasa cu hainele reci si lipite de corp si ea zambea tamp la mine.. Era fericita, ca m-a alergat prin parc in ploaie, ca era d’aia rapida, de vara, statea si se uita la fulgere ca un copil bleg in loc sa-i fie mila macar de mine si sa ma duca acasa… Offf.. Si ca sa fie circul complet de cum am intrat in casa m-a sarutat rapid si s-a inchis in baie, ca ii e frig si tre sa faca un dus fierbinte. Ca sa iasa si mai zambitoare, cu trupul aburind parca de la dus…

-Acum poti sa mergi si tu. 😀

-Vai, mersi. Ma lasi? Puteai sa mai stai, simt apa aia rece cum imi intra in plamani, da ma simt bine…

-Hai fugi la dus, dupa ce ca arati ca un caine plouat o sa incepi sa si mirosi ca unul… Lasa ironia fina.

Am plecat si-asa, ca n-aveam chef de rautati in plus. Cand am iesit ma astepta zgribulita in pat, iar cu cartea aia a ei in brate si mi-a aruncat o privire lunga.

-Eh… Asa parca mai vii de-acasa… Mirosi ca omu. Hai langa mine, nu indrazni sa deschizi calculatorul.

Nu m-am putut opune, asa ca m-am ghemuit si eu in bratele ei, lasand-o cu cartea. Era asa cald si bine doar ca in clipa cand era sa adorm i-am simtit mainile coborand. Mi-a sarutat ochii inchisi si i-am simtit degetele parca plutind in timp ce-mi desenau fiecare linie a fetei…

-Esti minunat, stii? In acelasi timp mi-a oprit orice cuvant pe care as fi vrut sa-l spun, mana ii ajunsese pe buzele mele si le infranau de la a se deschide. Ti-am spus asta sau o stiai? Sigur ca o stiai… mi-a soptit in timp ce buzele imi atingeau delicat gatul.

-Te…

-Shhhht.. Nu-mi spune. Stii ca nu-mi place sa mi-o spui…

Dar ea mi-o spunea, fara cuvinte, fara sa ma priveasca, fara sa ma lase sa reactionez cumva. Mi se dadea mie toata, asa cum a spus, asa cum o facea mereu, asa cum simtea ca trebuie sa faca. Mi-am lasat mainile sa alunece pe soldurile ei fine si-am sarutat-o. Si-a trecut mainile dupa gatul meu si mi-a raspuns fara sa clipeasca. Ii simteam inima batand nebuneste, era lipita toata de mine si i-o simteam, aproape ca puteam s-o aud, aproape ca a mea nu mai batea, simtind-o pe-a ei, aproape ca uitasem sa respir cand ii auzeam respiratia calda langa urechea mea, uitasem sa ma misc cand ii simteam mainile alunecandu-mi pe corp si sa sarut cand buzele ei imi acopereau fiecare centimetru de piele… Apoi.. m-a strans asa de tare in brate si m-a lasat s-o savurez, s-o simt, s-o hipnotizez…

-Cat te pot iubi… Andrei… Intr-o zi o sa se termine tot?

-Nu stiu asta… Daca as sti, ce rost ar mai avea? Ai grija de mine si lasa-ma sa fac la fel si-o sa vedem…

Am auzit ceasul sunand… Cred ca… am adormit… Si ea inca mai miroase a parfumul ala dulce si parca un pic ametitor…lovers2

L.E. imi pare rau pentru lipsa de coerenta… 😦

Ana V

Asculta in timp ce citesti 🙂

Aerul racoros imi loveste fata sprijita pe mainile de pe portiera din dreapta. Se simte mirosul marii, sunetul marii, apropierea ei. Soseaua vibreaza inaintea noastra de la caldura. Si eu vibrez. De la muzica si de fericire… Marea.. Cat de dor mi-a fost de ea… Trag cate un fum din tigara si ma uit la peisaj, doar ca nu-l prea vad.. In gol…

Oarecum revad in minte ultimele saptamani, luni… Am luat-o razna cu totul. Cu viata de noapte, cu ideile care mi se invartesc in cap obsedant, cu Andrei. Imi amintesc dimineata cand m-a facut sa-i spun ce gandeam de o vreme, ce ma framanta, ce ma speria, ma bucura, ma nelinistea, ma calma, ce imi dadeam mii de sentimente diferite, contrastante, antitetice, uneori nu stiam nici eu daca e asa sau daca glumesc. Si anume ca il iubesc cum nu l-am mai iubit niciodata, ca am nevoie de el altfel decat de a face cumparaturile si de-a ma suna sa vada unde sunt, ca il vreau mereu in gandurile mele, ca il vreau singurul barbat din viata mea, ca vreau sa-l iubesc asa cum nu l-a iubit nimeni, ca-l vreau fericit… Initial a parut iritat de comportamentul meu si ma intrebam cu ce-am gresit facand asta. Poate intr-adevar e o greseala, dar.. vezi tu.. se intampla.. inimii nu-i comanzi, e copilul nostru rebel  si face cum vrea ea.. In dimineata aia am incercat sa evit orice discutie legata de asta, as fi vrut sa-mi linistesc gandurile si apoi sa-i spun si lui, dar parca ceva ma impingea s-o fac atunci(alcoolul?).

Deja simteam ca ma sufoca insistenta lui, respiratia lui pe fata mea, apropierea aia iar la ultima intrebare „Ce ai?” i-am spus ca-l iubesc. Ha ha.. acu ma amuz… un zambet fin in curentul vitezei, dar atunci n-a fost asa funny cand a trecut succesiv prin toate culorile curcubeului, terminandu-se cu un alb transparent si ochii aia mari de zici ca statea in pat cu ursu… Mi-a raspuns sec „Noapte buna” dupa cateva zeci de secunde [sau au fost ore?] si mi-a intors delicat spatele… Lucru pe care l-am facut si eu, dupa cele cateva seci de secunde [sau ore?] ale mele de uimire. Dimineata l-am trezit cu cafeaua fierbinte, pe care am savurat-o impreuna la o tigara, timp in care mi-a spus scurt si sec „Sa uitam tot ce-a fost aseara, oke?” si-atat. Ma rog… acum e mai bine… mi-e mult mai bine si parca am si eu certitudinea ca-l iubesc dupa ce i-am spus-o. Am cam revenit la viata nostra de zi cu zi, de parca nimic nu s-ar fi intamplat… Doar am uitat, nu?

-Rezervarile dumneavoastra va rog.

-Imediat… […Andrei exasperat(unde draq am pus porcaria aia?)…]. Oh, aici sunt.

-In regula, cheia dvs si-un sejur minunat.

[…]

-Hai intra azi, stai si te uiti la usa aia ca nustiucine la poarta noua… Nu vezi ca abia trag de bagaju TAU?

-Oke, oke.. Calm… Repede iti mai circula sangele ala…. 😐

[…]

-Pat dublu? Nu trebuiau sa fie 2?

-Ce, nu ti-o conveni acu.. Nu te-ai invatat deja? Eu credeam ca-ti place….

-Hai lasa ironia „fina”…. Pfff.. In fine…

[…]

-Ma duc la un dush… Fa-te comoda, ca pat avem deja…

-Ha ha ha… Hai nu ma irita deja… Eu ma duc pe plaja…

-Unde dracu te duci pe plaja? Nu poti sa mai stai juma de ora sa vin si eu? Imposibila esti, cand faci fata aia de zici ca ti-au murit pestii.. Glumeam, doh…

-Bine, dush placut…

-Te gasesc aici?

-Nu.

Pfff… Hai ca tine sa ma enerveze… „Credeam ca-ti place”… Ha ha! Ce gluma buna… Trebuia sa se faca bufon… In fine, trecem peste, asta-i Andrei al meu, cum sa te superi pe el? Mai ales cand esti la mare… si soarele a apus deja.. si e aproape intuneric si.. ah.. uite ce goala e plaja…

Ma asez pe malul marii asa cum o fac mereu, un fel de ritual un pic ciudat si stau ore intregi ascultand si privind marea… Si senzatia e geniala, e aproape hipnotica…

Pfff.. se aud pasi.. Ce dracu or cauta la ora asta pe plaja, nu pot sa se duca pe unde pot.. Ce sa faci pe plaja la ora asta? Oameni nebuni:|. Simt doua maini pe umeri. Andrei…

-Ce cauti aici?

-Am venit sa privesc marea..

-E mare si 50 m mai incolo.. stii? Vreau sa fiu singura cu mine si marea si gandurile mele… De ce-ai venit?

-Pai cu ce te deranjez? Stau si eu ca si tine pe plaja si privesc marea, eu cu gandurile mele si tu cu gandurile tale.

-Poti sa te gandesti si in alta parte…

-Ana, nu fi nesuferita[eu sunt nesuferita?]. Ma gandeam ca daca tot esti aici sa am cu cine comenta actiunea filmului…

-Andrei, lasa-ma.. n-am chef de glume, zau asa… Lasa-ma…

S-a ridicat de langa mine si pare ca voia sa plece, dar s-a asezat in spatele meu si m-a cuprins cu o mana, iar aratatorul celeilalte s-a oprit pe buzelele mele. Ale lui erau pe umarul meu stang… [fuck… m-a paralizat… nici un muschi care ar trebui sa ma duca de langa el nu raspunde la comenzi…].

-Acum vorbesc eu. Tu asculta-ma. Uite.. m-am tot gandit la ce mi-ai spus acum ceva timp in urma. Stii ca atunci ti-am spus ca as vrea sa consideram ca nu s-a intamplat nimic, dar de fapt am facut asta ca sa pot calcula in liniste totul. Stii ca uneori imi dadea de gandit starea ta si imi pare rau ca m-am purtat asa atunci dar era o necesitate…[se muta in fata mea, cu degetul inca infranandu-mi vorbele]. Stii ca de fapt am facut asta pentru binele amandorura si sa stii ca si eu sunt uneori confuz in privinta ta… Si as vrea sa stiu daca tu mai gandesti asa cum mi-ai spus atunci ca o faci. Dar nu acum. Uite, hai sa ne jucam. Nu spui nimic, si inchide ochii.

M-a intins pe nisipul racoros si s-a asezat si el langa mine. Mi-a trecut mana peste ochi si ei ca hipnotizati s-au inchis precum o cortina, mecanic si fara vointa. M-a luat de mana.

-Acum asculta marea si incearca sa intelegi ce spune. Priveste cerul, dar nu deschide ochii.. Simte-ma, dar nu ma atinge…

Ah, cat de greu e sa tii ochii inchisi cand iti spune cineva s-o faci… E un impuls aproape imposibil de controlat sa faci asta… Am facut-o totusi, eram curioasa ce urmeaza, ce vrea, ce-o sa zica. Si brusc totul a devenit un fel de rollback, un fel de intoarcere in timp, stranie in felul ei si totusi parca fireasca.

– „I-am cuprins chipul intre palme si m-am apropiat pana i-am simtit respiratia sacadata pe fata.”;   Daca… l-ar lua in brate? Umerii astia goi, acoperiti de piele fina si atinsa vag de razele soarelui, din vara, din Vama Veche, cu greu te poti abtine de la a-i saruta.”;  „Saruturile urca spre gat, spre urechea stanga… Aici e si inima, dar asta e prea mult…”;  „-Andrei. Te rog. Saruta-ma doar…”; „-Poate ca.. nu intotdeauna te iubesc ca intotdeauna…”.[toate astea i se amestecau in minte cu viteza fulgerului] ANA… Te rog… Saruta-ma doar…

[…]

-Acum spune-mi daca s-a schimbat ceva de atunci pana acum… Daca e la fel, daca gandesti la fel, daca n-a fost o ratacire.. daca…

… Te iubesc… Si da, s-a schimbat ceva. Acum sunt sigura de asta…

-Ce sont quelque choses que tu n’est jamais me demander et que je regrete: manger des fourmis et t’aimer comme un fou.

-Cap ou pas cap?

-Cap!

Povestea merge mai departe

Ca vantul din Vama Veche

Eu nu pot sa mai continui…

Ana IV

Asa-i ca povestea Anei n-are cap si coada? Si ca .. poate are zone aride? Ei bine, dupa cum bine se poate vedea, Ana III e scrisa acum aproape 2 luni si lasata la pastrare in Drafts. De ce? Pai destul de simplu… Era vorba de viziunea lui Andrei. Si n-am putut vedea prin ochii lui… Dar poate altii pot s-o faca si am primit o mana de ajutor :). So tnx inca o data…

Asta e Ana IV:

Marc .: trebuie
Marc .: sa continui gen
Marc .: sa marturiseasca
Marc .: dupa ceva dialog
Marc .: si Andrei
Marc.: ca tine
Marc.: la Ana
Marc .: dar nah
Marc .: ca el..e mai „protector”
Marc.: trebuie sa incerci
Marc .: sa arati
Marc.: ca acele iesiri
Marc.: ale Anei
Marc.: l-au determinat
Marc.: si pe Andrei
Marc .: sa marturiseasca
Eul Liric: sa marturiseasca ce?
Marc.: ce simte
Marc.: pt ea
Marc .: cu adevarat
Eul Liric: ce simte?
Marc.: geo
Marc .: c mon
Marc .: …
Marc.: nu fi vaca
Eul Liric: nu-s vaca
Eul Liric: ce simte?
Marc .: o iubeste !

[…]

Eul Liric: stii ce-i fun?
Marc .: …
Eul Liric: ca partea asta de dialog
Eul Liric: e continuarea perfecta
Eul Liric: 🙂
Marc .: 🙂
Eul Liric: te superi daca…?
Marc .: no way
Marc .: 🙂
Eul Liric: 😐
Eul Liric: no way ce?
Marc.: no way
Marc.: nu ma supar

Ana III

Eu sunt Andrei. Presupun ca Ana mi-a facut deja un portret general. Atunci oare ce-as mai putea spune in plus?

Am 24 ani si sunt student la Conservator. Am invatat de mic sa cant la chitara si la tobe si asta-i ce-mi place mai mult sa fac. Am o trupa impreuna cu cativa prieteni din copilarie cu care uneori mai cant. Visam sa ajungem cunoscuti si poate intr-o zi vom reusi. Noaptea lucrez ca dj, dar asta nu ma multumeste pe deplin. Dar asta stiati deja, presupun.

Stau intr-un apartament impreuna cu prietena mea, Ana. Singurul lucru care ne leaga e o prietenie adanca si sincera. O iubesc as putea zice. Nu stiu ce m-a determinat sa ma mut cu ea… A fost o alegere ciudata… As fi putut sa-mi iau prietenii sau sa stau singur, in fiecare seara cu o alta necunoscuta care dimineata va pleca lasand pe noptiera sau pe oglinda in baie, cu ruj, scris numarul de telefon, fara nume pe care oricum nu-l mai stiu. Totusi am facut aceasta alegere as zice ciudata. Ducem o viata boema si aproape linistita.

Zic aproape pentru ca Ana de la o vreme ma nelinisteste. Noptile lipseste de acasa si se intoarce in zori, toate astea fara sa-mi spuna nimic… Nu stiu daca e doar grija fata de ea sau un strop de gelozie dar iesirile ei ma scot din minti.

Si-apoi.. pare pierduta si trebuie sa aflu ce-i cu ea…

Acum cateva zile s-a intors in zori si-a venit langa mine in pat. M-a trezit cu saruturile ei… Pfff…

Atunci a trebuit sa aflu ce se intampla si-am intrebat-o, dar raspunsurile au fost mai mult decat lacunare, apoi mi-a cerut s-o sarut… I-am cuprins chipul intre palme si m-am apropiat pana i-am simtit respiratia sacadata pe fata.

– Ce-i cu tine? De la o vreme te-ai schimbat.

-Andrei.. de ce nu poti face macar odata ce te rog… fara sa intrebi de ce.. si cum.. si…

-Nu pot face „macar odata” pentru ca fac mereu asta. Acum as fi momentul sa mai faci si tu ce-ti spun eu si sa termini cu iesirile de copil rasfatat. Deci vreau sa stiu acum,  fara somn si smiorcaiala, ce ai.

-Cum adica ce am? Ce-i in neregula cu mine?

-Ah, adica nu-i nimic in neregula. Adica eu vad, dar tu nu vezi. Si pe deasupra nici nu stii… Ca sa vezi treaba…

-Bine, eu nu vad. Zi-mi tu daca le vezi pe toate!

-Oke… Vii la ore tarzii.. nimic nou. Beata. Un pic neobisnuit, de obicei veneai doar ametita. Vii langa mine in pat. Din nou nimic nou. Ma trezesti sarutandu-ma. Cum vine asta? Partea asta n-o inteleg. Te uiti la mine de parca te-ai uita prin mine. Vorbesc cu tine de parca vorbesc singur, visezi cu ochii deschisi. „Saruta-ma si hai sa dormim”. Ei, asta ce mai e?

-Pai.. multe din lucrurile astea le fac dintotdeauna…

-Multe din ele. Dar restul?

-Pai, Andrei… Stii ca te iubesc… Si…

-Cum?

-Cum adica „cum”? „Cum” ce?

-Cum ma iubesti?

-Asa cum am facut-o dintotdeauna.

-Si-atunci de ce nu te porti ca „intotdeauna”?

-……

-Astept…

-Pentru ca…

-Pentru ca?

-Poate ca.. nu intotdeauna te iubesc ca intotdeauna…

-Adica? Cum ar fi?

-Ce-i greu de inteles?

-E greu. La fel de greu cum e de inteles comportamentul tau.

-Calculeaza atunci ce ti-am spus si n-o sa mai fie greu.

-Nu-mi intoarce vorbele! Spune odata ce-ai de spus, daca ai de spus.

-Tocmai ti-am spus ce-am de spus…

-Ce anume?

-…. te iubesc…

-….

Va urma… ?

12 martie, 2009 @ 00:20 by eulliric

Ana-II

Salut. Numele meu este Ana. Cand eram mica nu-mi placea, iar in adolescenta il uram, dar acum il ador… Nu stiu de ce. Am 22 ani si sunt studenta la Teatru. In copilarie eram balerina si visam sa ajung la Teatrul Balsoi, pentru ca profesoara mea de dans imi spusese ca cele mai bune si frumoase balerine danseaza acolo. Mai tarziu cu cativa ani un accident mi-a spulberat visele. Dar nu-i asa tragic, acum visez sa ajung la Teatrul National, la noi in Bucuresti. Plus ca e frig in Rusia, si eu nu suport frigul…

M-am nascut intr-o zi calda de luni. Ah.. era primavara, exact cand incepe sa adie vantul caldut… In fiecare zi am cursuri de actorie si le ador… Cred ca intr-o zi voi fi o actrita buna. Imi place si fotografia, imi plac pozele abstracte si ciudate, carora le dau apoi forma in photoshop. Si-mi place sepia si alb/negru…

Fumez… Bine.. toti imi spun sa nu mai fac asta, dar e pur si simplu hrana spirituala pentru mine… nu mai e de mult o dependenta fizica cat e una psihica… Cand imi aprind o tigara totul dispare, sunt 5 minute magice in care lumea e a mea. E mov. Ah. Si mai e ceva… Destul de des mai si beau.. Asta nu e bine, dar imi creste creativitatea. Inspiratia vine mereu cand iau un pahar sau 2 de whisky… Andrei mereu ma cearta, dar asta-s eu.

Ah.. Cine-i Andrei? Pai Andrei e prietenul meu. Adica.. nu iubitul meu, intelegi… Este prietenul meu cel mai bun, e cel care mereu ma asculta, ma intelege, ma tine in brate cand plang si e in culmea fericirii cand si eu sunt asa… Andrei are 24 ani si stam impreuna de un an jumate.. Avem o casa a noastra, un apartament mic si albastru. Si camera noastra e verde deschis si cald, cu 2 paturi, dar de cele mai multe ori dorm cu el, pentru ca mi-e frica sa dorm singura. Andrei e student si el. Si lucreaza ca Dj, seara, in clubul meu preferat. Andrei e brunet si buclele fine de par ii atarna deasupra umerilor. Cat imi place sa le dau usor la o parte dimineata si sa-l sarut… Si are niste ochi in care rade marea chiar si cand zapada are un metru inaltime… Il iubesc foarte mult, ma gandesc uneori ca daca as fi avut un frate n-am fi fost atat de apropiati… El e tot pentru mine si as face multe lucruri pentru el…

Uneori firea mea histrionica imi joaca feste si nu stiu daca il iubesc asa cum ar trebui. Uneori… ma simt de parca as fi indragostita de el, dar.. asta ar trebui sa fie secretul meu. Si uneori e frustrant si un pic intepator. Dar in serile acelea in care stau in patul meu si-l privesc cum doarme merg la el si-l rog sa ma tina in brate… Si nu ma refuza niciodata.

Aseara am ajuns din nou la o ora mica acasa si l-am suparat… Si cred ca.. alcoolul m-a dat un pic de gol… Cred ca de-aia m-a si iertat… Totul a fost hipnotic…

dark-angel1

Va urma…