Posts from the ‘personal’ Category

Happy new month

Hehe.. la inceputul lui februarie vine var-mea la mine.. me so fuckin’ happy 😀

Deja am avertizat-o sa agate un vin d’ala bun de la tac-su din beci, sa-l punem la fiert cu scortisoara si sa stam de povesti 8->

Uffy 😕 oare cat de mare e un ou mic? dar cat de lungi or fi 2 saptamani? 😕

Reclame

Requiem for a dream

Iti propun sa incerci un experiment mai neobisnuit, un exercitiu de imaginatie, daca vrei.

Imagineaza-te legat la ochi si deschide-ti toate celelalte simturi. Trebuie sa fie o senzatie foarte puternica sa-l descoperi pe celalalt doar prin parfumul pe care il lasa in urma pielea lui, doar prin caldura respiratiei sale.
La inceput e doar tatonare… iti place si simti ca mai vrei. Trage atunci aer in piept, inca o data, si inca o data. In fazele avansate ale experimentului, vei ajunge sa il simti in fiecare particula de aer care iti patrunde in corp. Deja vrei mai mult, si mai mult, si simti ca nu mai ai aer, ca trebuie sa respiri adanc, sa oftezi, simti ca te sufoci, pentru ca poate fi intr-adevar sublim.

Apoi, ascute-ti buricele degetelor si intinde mana… atinge, pipaie, mangaie, strange! Ia-i palma in mana ta si citeste-i fiecare linie, de la suflet la destin. Nu te apropia insa prea tare, magia poate sa dispara oricand, la cel mai mic semn de agresiune! Fii delicat!

Nu trebuie sa vezi, pentru ca simti. Mirosi, atingi, gusti. Gusti aroma aerului pe care il respirati, impreuna in aceeasi incapere, si e ca si cum ai musca dintr-un mar verde… stropii de roua, toata savoarea se imprastie in aerul din jur si crede-ma, ai ingheta clipa pentru senzatia aceea de dulce-acrisor care iti face de fiecare data, invariabil, corpul sa se infioare. Ai vrea sa nu se mai termine. Niciodata.

Apoi ii auzi vocea. Dar ii simti si zambetul mangaindu-ti fata? Acelasi “da” si “nu” pe care le vezi atat de des, acum, legat la ochi, suna parca cu totul altfel. Despici fiecare silaba, fiecare vocala, si sorbi fiecare verb, devorezi totul pentru ca simti ca asta te hraneste. Fiorul descoperirii e la fel de intens ca atunci cand reusesti sa gasesti pe cineva drag intr-o piata publica in miez de sarbatoare populara…

Of…

Se spune ca ochiul e fereastra sufletului. Si totusi de ce uneori, deseori, suntem atat, dar ATAT DE ORBI?

 

 

L.E. Textul nu e scris de mine… e primit odata, de mult, prafuit, gasit dupa un format la sistem, printre alte hartiute, texte, documente, prin lista de donatii si vreo 2 discutii pe mess… Intentia mea era sa-l public in momentul respectiv, dar ma infiora mult prea mult ca s-o fac… Acum l-am publicat fara sa-l citesc macar, pt a corecta eventualele greseli de dactilografiere, deci daca sunt, rog indulgenta… Poate intr-o zi o sa am curajul sa-mi citesc postul asta…

So i failed… Again…

cred ca-s emo.. cred ca nu ma intelege nimeni… cred ca-s singura… cred ca duc lipsa de multe… atentie, afectiune, liniste. cred ca sunt jalnica. cred ca ma lamentez prea mult. cred ca mi-au cazut aripile. cred ca m-am consolat. cred ca m-am obisnuit. cred ca am uitat sa zic ca-i si maine o zi. si c-o sa fie bine. cred ca mi-a pierit tot optimismul si mi-a murit speranta. cred ca ma duc la fund. cred ca ma duc la baietii veseli. si nu ma mai intorc. cred in realitatea mea si sunt convinsa ca e de 37,16 ori mai buna decat cea reala. si cred ca daca as vinde-o la bursa din new york as castiga pe ea cat sa-mi iau o apa plata, un covrig rece si Libertatea de vineri. dar macar are o valoare. doar ca nu-i apreciata corect. poate ca va fi dupa ce mor. o sa iau premiul nobel pt realitati paralele si o sa fiu un karl marx in miniatura. si la fel ca si ideea lui si a mea va fi intarpretata prost. si o sa moara oameni. de foame. ca cica visele nu tin de foame. si nici idealismul. si nici fericirea simpla si curata. gen fericirea unui copil cand are jucarie noua… sau a unui caine in iarba verde cand e caldut si soare. sau a mea pe plaja, noaptea. da cica daca esti fericit ca boul ca stai noaptea pe plaja mori de foame. cred c-ar fi mai bine sa mor. cred ca-s emo. da poate asa fac un bine omenirii.. poate asa invata ca fericirea sta in sanatatea, relaxarea, linistea si placerile psihice. ca e mai fericit fraieru care sta in cort pe plaja cu gagica… chiar de mai sta cu ea o luna. o iubeste. nebuneste.. acum si aici… de 1000 de ori mai fericit decat imbuibatu de la hotelul de 5 stele din apropiere care tocmai a terminat sticla de 15000 euro de sampanie si curva blonda agatata pe drum. poate-ar invata ca banii nu-s buni. ca nu cumpara nici macar 1% din ce are nevoie un om ca sa fie om. si fericit. poate-ar invata ca scopul vietii nu-i sa ne imbuibam si sa traim in lux, sa avem masini si case, si portofele mari. scopul vietii e s-o traim. altfel decat in cluburi, altfel decat sclavi ai sistemului, ai altora, ai nostri. poate-ar invata sa zambeasca atunci cand merg pe strada. si sa fie mai binevoitori. si mai atenti la propriile lor persoane.. si la cei din jur.

fragmente de ganduri la ore ilegal de mici… scrise de-un copil. de ce? nu-i pasa nimanui.. dar.. le scriu aici.. pentru ca locul asta va fi peste ani.. si sper ca atunci cand vreodata as alerga dupa sampanii de 15000 euro si hoteluri de 5 stele… sa recitesc.. si daca macar nu pot schimba nimic in lumea asta.. macar pe mine sa ma schimb. sa-mi amintesc ca eram copil, aveam 20 ani, simteam ca la 16, visam la cai verzi pe pereti si poate ca realitatea mea era mai buna decat realitatea lor…

so i failed.. again…

Heart beat

De 2 seri cand merg la somn.. mi se intampla o chestie f ciudata.. Imi aud inima batand…tare.. in ritm de tobe… E asa.. panicant.. si dubios… Apoi, oarecum interesant.. Am descoperit ca e chiar interesant.. sa ii vad reactiile in diferite situatii… de fapt sa le aud…

La anumite ganduri.. si idei… m-am gandit la furtunile de vara.. si mi-a accelerat un pic ritmul…umbra a doi copaci, cald, un hamac, un vant subtirel si-o carte.. sau.. cineva… accelerare… moarte… scadere.. revenire la normal.. cat de ciudat e ca.. nu ma mai impresioneaza moartea.. mor oameni.. si nu-mi pasa… selectia naturala… nu mi-ar  pasa dac-as muri.. selectia naturala… un singur lucru m-a frapat.. m-am gandit ca o anumita persoana ar muri… aritmii.. o zvacnire fortata, gatuita, trista, poate chiar dureroasa… si apoi s-a stins.. n-am mai auzit-o… poate s-a suparat ca am putut gandi asa.. sa se supere…

In alta ordine de idei.. sondaj de opinie… „Tu ce faci cand te pierzi?” – nu ma refer spatial si nu astept raspunsuri gen „intreb pe cineva unde sunt, sun un prieten, scot gps-ul”.. cum e blog metafizic… intrebarea e metafizica..

„tu ce faci cand te pierzi?”

3

„4 imbratisari pe zi sa supravietuiesti
8 ca sa te mentii pe linia de plutire
12 sa mergi mai departe”
Ce zici despre.. 0 imbratisari? 0.. zile, saptamani, luni.. 0. Am crezut ca ar fi usor, pana la urma sunt o fire ceva mai rece… S-a dovedit a fi colosal de greu… Aproape de prabusirea psihica… Sa fii singur. Munca de Sisif sa incerci sa te consolezi cu ideea ca „Nu e tocmai totul perfect, dar o sa fie”. Si daca n-o sa fie.. Si daca 100% n-o sa fie? calcule, calcule… Niciodata n-am avut o gandire matematica geniala. Am stat prost cu calculele, orientarea in spatiu si uneori in timp… Asta mai rar, dar mi se intampla…

Nu merge, orice-ai incerca nu merge 🙂

Si oare ai idee cum e sa te simti de-a dreptul singur, al nimanui si neavand pe nimeni? Am intrebat azi pe cineva „Tu ce faci cand te simti singur?” „Dau un telefon”. Ce ciudat… „Si nu te mai simti?” „Nope”.  Si mai ciudat.. eu nu dau telefoane… Cand ma simt singura.. de fapt.. cand imi amintesc ca sunt nu dau telefoane… si as prefera nici sa nu primesc… Si daca se intampla sa primesc, daca se intampla sa ies nu inseamna ca se schimba ceva… Inseamna ca doar pe operioada de timp scurta uit… apoi merg spre casa si imi amintesc… ciudat feeling…

Sa te simti gol si trist, sa iti imaginezi chestii sau sa-ti amintesti si sa ti se stranga stomacul, sa ti se umple ochii si sa ti se intunece fata…

Sa iesi cu prietenii si sa ii simti asa straini de parca n-ar fi ai tai, parca nu i-ai cunoaste…Sa fie familiari si tie sa ti se para ciudat… Sa stai cu ei la o cafea si sa te uiti minute in sir in gol…

Sa te lase rece orice discutie, orice semn de caldura, orice gest al unor persoane care iti erau candva dragi… si pe care le-ai fi revazut oricand cu placere…

M-am saturat sa mi se usuce in fiecare seara lacrimile pe fata si sa ma trezesc plangand in hohote… M-am saturat sa cer atentie si sa primesc cuburi de gheata date „spre binele meu”. M-am saturat… Nu mai pot.. Nu mai vreau…

Si da, stiu ca nu ma citesti… Si chiar nu-i nevoie, stii si tu ca-s aberatii. Si poate ca ar fi doar cuvinte, da la dracu, din cauza ta sunt asa… Si cearcanele… Si faptul ca nu-s oke… Tot… Ma inveti sau nu sa te strang in brate? Te-ai hotarat sau nu? Pleci sau stai? Fa ceva.. da-mi certitudine sau lasa-ma… Altfel ma sting pe zi ce trece… Psihic, fizic… Nu mai am puterea de-a face nimic…

18

p.s. nu vreau nimic.. doar sa ma tina cineva in brate 3 zile si sa ma lase sa fac ce simt.. sa plang, sa rad, orice… doar sa nu-mi mai dea drumu… 3 zile… si macar sa se prefaca ca ar conta… 3 zile… o nimica toata… doar 3…

Mi-e dor :(

Zboara murgii, cai
Sub ai mortii crai
Despuind de spini
fratii lor crestini
Fug turcii pierzand botforii
Moartea-i strange-n sac
Sapte-s cei de fug Bosforii
Si Baba Novak

Ştiu că iubeşti şi tu cu-acelaşi dor aprins

Că flacăra iubirii încă nu s-a stins.

Când îmi spui c-ai să mă părăseşti

Nu te cred fiindcă ştiu că mă iubeşti.

Mi-e un dor nebun… 😦

Phoenix&me

Si-am sa ard in iad… pentru tine…