Posts tagged ‘libertate’

Povesti la gura sobei

Si asta-i o poveste adevarata. Ana si Andrei traiesc doar in imaginatia unora dintre noi, Scufita rosie n-a existat, Mos Craciun e inventat de Coca Cola in scop publicitar, dar ei.. cei 2 despre care ati citit mai sus sunt mai vii si mai reali decat orice altceva. Trebuie doar sa crezi in ea 🙂

A fost un vis crescut in munti, crescut in munti,
Nascut la o cabana,
Umbrit de brazi inalti, carunti, inalti, carunti…

Pentru si nimic si pentru toate, pentru nimeni si pentru toti, pentru mine, pentru tine, pentru povestile de dragoste posibile sau imposibile, pentru fericire si nefericire, pentru a renunta sau nu la tine sau la el/ea, pentru vise, poezie, slabiciuni, pentru idealuri, pentru ambitie, pentru incredere si speranta…

Pentru ca „dragostea-i simpla, doar noi cand ne iubim o complicam”, pentru ca se poate, pentru progres, dar nu cel in care uitam sa fim fericiti, ci cel in care ne intoarcem spre simplitate si bucuriile marunte, pentru…

Reclame

Mi-e dor :(

Zboara murgii, cai
Sub ai mortii crai
Despuind de spini
fratii lor crestini
Fug turcii pierzand botforii
Moartea-i strange-n sac
Sapte-s cei de fug Bosforii
Si Baba Novak

Ştiu că iubeşti şi tu cu-acelaşi dor aprins

Că flacăra iubirii încă nu s-a stins.

Când îmi spui c-ai să mă părăseşti

Nu te cred fiindcă ştiu că mă iubeşti.

Mi-e un dor nebun… 😦

Phoenix&me

Vreau…

Vreau…

…o camera mare si racoroasa cu muzica in surdina, calda si calma.. poate Vama… si ceva folk.. si-o lumina calda de dupa-amiza, care te mangaie usor pe buricele degetelor daca intinzi mana. si-un pat mare si alb. sau un balansoar…balansoar

…o carte mare mare si frumoasa, usurica si captivanta, pe care s-o citesc in decorul de mai sus

black+sea+at+night

…sa stau intinsa noaptea pe plaja, sa ascult valurile si sa le privesc. si-atat. liniste. si intuneric. si luna in apa

…miros de flori de campSoarePesteCampDeFlori

…o vaza mare mare plina cu maci rosii

…parfum de vanilie. vanilie pura

…gogosi cum imi facea bunica. sa am 6 ani si sa-mi faca gogosi cu zahar, pe care sa mi le fure o gaina din mana si sa ma intorc plangand la ea dupa ce-am alergat dupa gaina in zadar…

ratuste

…pui de rata. mici si galbeni, cu puful ala specific, de parca ar fi un pui de gaina trecut pe la salon si asezonat cu fixativ, un pui de gaina cu ciocu’ mare

…cerul de-un albastru pur vazut printre crengile celor 2 copaci de care sta agatat hamacul. si pe el langa mine. si-un vant racoros care sa ciufuleasca rebel, peste caldura zilei de vara si peste pielea fina… cer 1

…un caine cat mine de mare si de doua ori mai greu, un saint bernard de exemplu, pe care sa-l iau in brate si sa ma pierd cu totul printre blana, piele si bale… si sa ma ia si el in brate…

…sa fiu vampir. baby, join me in death…

Lestat-Akasha-bed

Nighty night. Me go to sleep 😉

Ana VII

Brrr…. Incredibila femeia asta… M-a batut 3 ore la cap sa mergem in parc… Argumentul meu logic era ca va ploua. Ea nu si nu, ca vrea pe malul lacului. Nah! Am mers in parc, ne-a plouat pana la piele, am ajuns acasa cu hainele reci si lipite de corp si ea zambea tamp la mine.. Era fericita, ca m-a alergat prin parc in ploaie, ca era d’aia rapida, de vara, statea si se uita la fulgere ca un copil bleg in loc sa-i fie mila macar de mine si sa ma duca acasa… Offf.. Si ca sa fie circul complet de cum am intrat in casa m-a sarutat rapid si s-a inchis in baie, ca ii e frig si tre sa faca un dus fierbinte. Ca sa iasa si mai zambitoare, cu trupul aburind parca de la dus…

-Acum poti sa mergi si tu. 😀

-Vai, mersi. Ma lasi? Puteai sa mai stai, simt apa aia rece cum imi intra in plamani, da ma simt bine…

-Hai fugi la dus, dupa ce ca arati ca un caine plouat o sa incepi sa si mirosi ca unul… Lasa ironia fina.

Am plecat si-asa, ca n-aveam chef de rautati in plus. Cand am iesit ma astepta zgribulita in pat, iar cu cartea aia a ei in brate si mi-a aruncat o privire lunga.

-Eh… Asa parca mai vii de-acasa… Mirosi ca omu. Hai langa mine, nu indrazni sa deschizi calculatorul.

Nu m-am putut opune, asa ca m-am ghemuit si eu in bratele ei, lasand-o cu cartea. Era asa cald si bine doar ca in clipa cand era sa adorm i-am simtit mainile coborand. Mi-a sarutat ochii inchisi si i-am simtit degetele parca plutind in timp ce-mi desenau fiecare linie a fetei…

-Esti minunat, stii? In acelasi timp mi-a oprit orice cuvant pe care as fi vrut sa-l spun, mana ii ajunsese pe buzele mele si le infranau de la a se deschide. Ti-am spus asta sau o stiai? Sigur ca o stiai… mi-a soptit in timp ce buzele imi atingeau delicat gatul.

-Te…

-Shhhht.. Nu-mi spune. Stii ca nu-mi place sa mi-o spui…

Dar ea mi-o spunea, fara cuvinte, fara sa ma priveasca, fara sa ma lase sa reactionez cumva. Mi se dadea mie toata, asa cum a spus, asa cum o facea mereu, asa cum simtea ca trebuie sa faca. Mi-am lasat mainile sa alunece pe soldurile ei fine si-am sarutat-o. Si-a trecut mainile dupa gatul meu si mi-a raspuns fara sa clipeasca. Ii simteam inima batand nebuneste, era lipita toata de mine si i-o simteam, aproape ca puteam s-o aud, aproape ca a mea nu mai batea, simtind-o pe-a ei, aproape ca uitasem sa respir cand ii auzeam respiratia calda langa urechea mea, uitasem sa ma misc cand ii simteam mainile alunecandu-mi pe corp si sa sarut cand buzele ei imi acopereau fiecare centimetru de piele… Apoi.. m-a strans asa de tare in brate si m-a lasat s-o savurez, s-o simt, s-o hipnotizez…

-Cat te pot iubi… Andrei… Intr-o zi o sa se termine tot?

-Nu stiu asta… Daca as sti, ce rost ar mai avea? Ai grija de mine si lasa-ma sa fac la fel si-o sa vedem…

Am auzit ceasul sunand… Cred ca… am adormit… Si ea inca mai miroase a parfumul ala dulce si parca un pic ametitor…lovers2

L.E. imi pare rau pentru lipsa de coerenta… 😦

Sonata pentru saxofon si Eva

Am fost la teatru… Whoa, interesant, nup? Well, nu stiu cat e de interesant, dar pt mine asta e relaxare, liniste, meditatie. Ca intr-un film ma intorc in intuneric sa vad fetele oamenilor… Azi am fost pentru oameni, m-am regasit, mi-am luat energia din energia lor… Piesa a fost draguta, simpatica, cu momente comice, dar as fi preferat sonorizare mai buna un pic. Microfonul ala te facea sa vrei sa iesi sub orice forma din sala. Ciudat e ca numai eu paream deranjata de asta… In fine… Si-am fost la teatru. La TNB. Si ajunsa la TNB, cum oare as fi putut sa ma ma rasfat din amintirile trecute, din marea mea placere, din orasul pulsand, oameni tristi sau veseli, obositi sau vioi, venind de la munca sau iesiti la plimbare, tineri si batrani, catelu ala mic si dulce (un pui de labrador negru, adorabil). Asa ca mi-am luat locul dintotdeauna, pe treptele din fata, admirand… Ma mai remarcau unii, se uitam la mine si eu le zambeam.. asa am facut mereu. Oamenii care ma priveau stand acolo le zambeam si asteptam raspunsul lor. Azi mi-au raspuns toti cu aceeasi „moneda”… ma simt mai bine, asta asteptam, m-am saturat de fete plicitsite, de morocanosi, grabiti, cu telefoanele continuu la ureche sau cu laptopul in brate, cu casti in urechi si totusi incruntati. Eu sunt utopica aproape.. cand merg pe strada parca plutesc, zambesc tamp, ascult muzica si zambesc iar, doar e muzica mea, aia care-mi place, de ce sa ma uit stramb? Uneori dau si din cap(sau poate am eu impresia) pe muzica mea… Eu sunt mai metafizica, daca ma vedeti pe strada incercati totusi sa-mi zambiti… O sa ajung si eu ca voi si atunci nujveti mai fi nevoiti.

Si-am plecat la drum (cu praf de stele pe urmele mele 😛 ). As fi urcat in metrou, da era cerul mov si n-am putut sa fac asta… La unirii acelasi balamuc dintotdeauna… Ufff… Imi place aglomeratia, oamenii, viata, agitatia, vorbele, dar acolo e parca obositor.. Tone de tarani pe metrul patrat, care mai de care mai haotic.. Nu poti merge in linie dreapta, totu-i un slalom… Doh… La Budapesta miroase a iasomie. De cand ma stiu miroase acolo a iasomie. Si ador mirosul de iasomie si macii rosii. Ceru-i deja bleu-marin. Era tare daca era visiniu…

„Baza sportiva Sincai. Teren sintetic fotbal si baschet. 0732 xxx xxx”.  PE BUNE? Sa mori tu… Au facut o laie si-astia… ce urat.. Si nu mai e curtea aia mare plina de pietris in care isi zdreleau astia picioarele, si bancutele de pe care ne dadea jos (stateam cocotate pe ele :”>) femeia-barbat, cu pachetele noastre de tigari in mana si cu degetul celeilalte indicant precis si intepator spre ochii nostri zbierand ca ne duce la director… Ha ha.. ce ironic… Bancutele… Pfoaaa.. Asa am un chef sa ma duc sa-i suflu un fum in fata muierii aleia nesuferite =)). O sa-mi ia tigarile? Ca ultima data cand am facut asta mi le-a luat 😐

Ma gandeam(doh, stiu, am stricat tot… 😦 ) s-o iau pe Briza la un teatru… Si-am ales si piesa, astept sa intre in scena. Visul unei nopti de vara… Superb, genial, opera de arta… (mai ales actoru ala de-l interpreteaza pe bufon.. sau ce-o fi ala :”> ). Cred ca.. i-ar placea… 🙂

Si ma mai gandeam la cat de efemere sunt cuvintele… La cat de inselatoare sunt. Si de reci. Si de insignifiante. Seci. Facute sa-ti ascunda gandurile… Preferi un „Te iubesc” spus sau unul privit? Simtit? Sa vezi in ochi. Si pe buze. Sa-ti spuna o fiinta cu ea insasi „te iubesc”, dar fara sa rosteasca asta. Eu da… Ma rog, eu sunt metafizica si am pitici de gradina pe creieri. Mov.

Metrou Tineretului. Whoa, cat de cunoscut. Parca mi-era dor…Parca mi-e mai familiar decat metrou Eroilor, cu toate ca pe cel din urma il vad aproape zilnic, iar pe primul nu l-am mai vazut de-un secol, parca… In capatul peronului. Pe aceeasi banca. Cu cartea mea de metrou… „<Louis, cum era cand.. faceai dragoste?> <Era ceva grabit… Si.. rareori savurat… ceva acut care se irosea repede. Cred ca era umbra palida a uciderii>”.

Umm.. Muzica.. Am uitat de muzica. Castile (unde dracu-s castile alea? Ah, aici.. De ce le-am bagat asa ampulea, acu tre sa le descurc 😐 ). Playlist… Tribute…

„I’m in love with a fairytale

Even though it hurts…

Cuz i dont care if i lose my mind

I’m already cursed…”

Incredibil sunt de haotica, acum nu-mi mai pot ordona ideile si pe tot drumul asta erau asa bine aranjate incat am si uitat ce-am gandit, doar franturi si idei… So… Photoblogging… Am zis:

Photo-0106 Photo-0108

Photo-0112 poppy1forweb

Eva, pleaca! Sau… Nu pleca…

S-a terminat…

Mda… Ultimul post… De teenager… Uff… pare tamp, dar mi-e greu… sa stiu, sa cred, ca n-o sa mai fie cum a fost, mi se pare trist ca trebuie sa fac 20 ani si nu 18… Vreau 18… Vreau sa ma trezesc dimineata si sa merg la liceu, sa-mi aprind o tigara si sa ies dupa fiecare 50 de minute pt inca una, de data asta cu fetele mele, cu galagie, cu copilarii, cu viata. Vreau sa stau la vorba in ore si sa mergem la cafea dupa (sau in timpul:P), sa ne tina dirigu’ morala pentru absente ca apoi tot el sa le motiveze. Vreau sa-i pese cuiva.

Si apoi sa fac 17 ani.. sa merg la concerte, evident in aer liber, liber ca mine, sa trag o betie si sa ma indragostesc de un necunoscut aproape fermecator, de care sa nu-mi mai pese a doua zi.. sau peste o saptamana. Sa fie totul necomplicat…

Vreau sa iubesc nebuneste si sa-mi treaca la fel de repede, sa nu ma gandesc la urmari, sa nu-mi pese, sa simt, sa savurez. Vreau sa vad lumea in frame-uri sepia si-n muzica de-a celor de la Vama Veche, care isi compun versurile despre si pentru mine, sa nu ma ia nimeni in serios, sa nu-mi vorbeasca la persoana I plural.

Vreau relatii necomplicate, usoare, ca „de vara”, sa fie cald si atat, sa fie emotia, senzatia, palpitatia, fara prea multa implicare, cu toate ca as avea senzatia ca-l iubesc.. si peste o luna sa iubesc pe altcineva, mai intens, mai mult, mai placut.

Superficial? Eu as zice doar copilaresc… As zice frumos. De neuitat.

Daca poate cineva sa ma ajute… Si sa-mi spuna daca vine apocalipsa dupa 20 ani, i-ai fi recunoscatoare. Sa-mi zica daca e asa cum cred, daca e inceputul sfarsitului. Sau mai bine, sa-mi spuna ca de fapt copilul nu moare, doar ca nu iese la suprafata decat cand e singur si in siguranta. Pt ca simt ca mor cate un pic. Pt ca simt ca n-as mai putea sa fiu eu asa cum ma iubeam de acum inainte.. Daca pana de curand aveam speranta ca ma voi regasi, acum o pierd din nou, odata cu ceasul 12 al acestei zile sau 0 al urmatoarei… Sper ca nu vine apocalipsa.

Ultimul lucru care ma bucura e ca mama inca imi mai spune „La multi ani!” de 1 iunie… Ma intreb daca imi mai zice si anul asta. Daca nu, atunci cu adevarat va muri o parte din mine…

am doar 18 ani/sunt nebun,iubesc si nu am baniAm doar 18 ani… Sunt nebun iubesc si nu am bani…

Pierdut viata. O declar nula.

Play

Bag repede un post si-un pahar de whisky, ca dupa ma ia somnu si nu mai am vlaga si idei sa scriu… Trebuia sa merg la teatru, cred ca ar fi iesit ceva… Latura histrionica mi-o striga uneori. Ma simt un actor „grabit,care-si spune replica.. si-apoi..”, o marioneta cu sfori frumos atarnate si mascate incat sa para naturala, care zambeste mereu, care-i vesela chiar daca i se desira o mana.. sau inima… Si chiar daca papusarul e brutal si nedrept, insensibil si ignorant.
Mi-e mintea atat de goala, mi-e somnul atat de treaz, si linistea atat de adanca incat doare… Nu realizez ce-i cu mine, ce vreau, ce-o sa fie, ce-o sa fac… Am variante si ipoteze, ganduri si idei, tentatii si moralisme, avanturi si infranari incat m-am debusolat cu totul… As actiona pentru mine, dar si pentru ceilalti, as asculta de tot si de nimic, de ratiune si simtire, de impulsuri si pragmatism…
Nu mai stiu acum daca mai vreau sa fiu eu cea dinainte sau cea de acum.. Bine.. Asta de acum sigur nu vreau sa fiu, vreau certitudine si siguranta, claritate in gandire si-n actiuni, liniste psihica si odihna trupeasca. Ma referam la mine acum, gandind la maturitate, responsabilitati, gandire analitica si pragmatica. Ma intreb daca vreau sa cant ca „am doar 18 ani” sau ca „tanar vreau mereu sa fiu[…]ca la 20 ani”. Ma intreb daca vreau sa simt sau sa nu-mi pese decat de mine, daca vreau sa iubesc sau nu, daca imi vreau libertatea pe care o caut, independenta, linistea, nebunia varstei, bucuria ei, euforia si lipsa de obligatii si griji. Fara telefoane, fara explicatii, fara zile aniversare imaginare, fara romantisme diabetice, fara compromis, fara „lasat de la tine”, fara sa ma gandesc la cum o sa reactioneze, daca o sa-i convina, daca… Same shit… Si privind pe cealalta parte, parca ursu’ nu-mi ajunge mereu…

Decizii, decizii…

Happy ca macar imi ascult din nou vechea muzica, so nice&funky and sometimes hard 😀 , si-am lasat fara remuscare folku’ la prafuit intr-un colt de hard. Nu stiu daca imi mai pun cercel in limba, da’ ramane pe lista, in standby… Pana ma trezesc intr-o zi cu idei si pana seara am limba stropitoare… Well… uneori mai imprevizibila decat ai fi putut sa prevezi…

Si totusi, cu tine ce fac?

Nor shit… mai am o luna si fac 20 ani… Pfff… 20 ani de pierdut vremea. Ma intreb, ai mei cum m-or fi suportat atat? =))

p.s. cine stie filmu are o bere de la mine, ca tare bun film a vazut. cine nu sa puna mana pe odc (ouuups… nu, nu.. sa-l cumpere! 😀 ). Merita.