Posts from the ‘Vise’ Category

What if…?

What if i say everytime im talking to u, everytime im thinking at u, im looking at u my heart is beating so fast, so hard like she wanna fly out of her place? Is that wrong?

What if all i want is to spend every second, every minute, every hour with u, if i just cant stay away from ya, even if this means just thinking at u?

What if i consider ur the only man who can make me happy for real, the one i wanna have and keep?

What if im going the same old way, painful and hopeless just for ya?

What about me blushing and being suddenly nervous and acting weird, my hands shaking just cuz i heard ur voice calling me „honey”?

What if all this sounds so weird and crazy, an impossible never-ending challenge but i still believe in u? In us?

…is all that means i love u?

i do…

Reclame

Povesti la gura sobei

Si asta-i o poveste adevarata. Ana si Andrei traiesc doar in imaginatia unora dintre noi, Scufita rosie n-a existat, Mos Craciun e inventat de Coca Cola in scop publicitar, dar ei.. cei 2 despre care ati citit mai sus sunt mai vii si mai reali decat orice altceva. Trebuie doar sa crezi in ea 🙂

A fost un vis crescut in munti, crescut in munti,
Nascut la o cabana,
Umbrit de brazi inalti, carunti, inalti, carunti…

Pentru si nimic si pentru toate, pentru nimeni si pentru toti, pentru mine, pentru tine, pentru povestile de dragoste posibile sau imposibile, pentru fericire si nefericire, pentru a renunta sau nu la tine sau la el/ea, pentru vise, poezie, slabiciuni, pentru idealuri, pentru ambitie, pentru incredere si speranta…

Pentru ca „dragostea-i simpla, doar noi cand ne iubim o complicam”, pentru ca se poate, pentru progres, dar nu cel in care uitam sa fim fericiti, ci cel in care ne intoarcem spre simplitate si bucuriile marunte, pentru…

La orice ora :D

Doar tu poti sa ma termini (la orice ora)
Tu ma scoti din radacini (la orice ora)
Faci tu ce faci, si tot imi placi

Fara intrebari si commenturi... just like it :X :D

Ars Poetica-versuri amestecate

nu oamenii
ci norii departe de tine mă ţin
iubea în mod perfect acum
scria cuvintele astea aici pentru sine
era fericit.
a zâmbit ultima oară doar pentru tine…
n-avea altceva de zâmbit.

Nu mă lăsa
Se te sărut,
Căci gura mea
E gura care nu sărută
Decât cu sărutarea mută

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.

1.Hai!… Spune-mi…                                                                    2.Eu te-am iertat de mult!…
Spune-mi tot ce ştii…                                                                                        Dar tu?…
Să-mi spui chiar şi minciuni,                                                             Răspunde-mi „Da”…
Să-mi spui                                                                                                  Răspunde-mi „Nu” –
Ce n-ai spus nimănui –                                                                             Totuna mi-e!…
Nici celor morţi,                                                                                         Ştii tu de ce –
Nici celor vii …                                                                                  La tine „Nu” şi „Da” nu sunt

Decât aceleaşi vorbe-n vânt!…

1.Îl vede azi, îl vede mâni,                                                         3.Iar ea vorbind cu el în somn,
Astfel dorinta-i gata;                                                                        Oftând din greu suspina:
El iar, privind de saptamâni,                                                        O, dulce-al noptii mele Domn,
Îi cade draga fata.                                                                             De ce nu vii tu? Vina!

2.Cum ea pe coate-si razima                                                    4.El asculta tremurator,
Visând ale ei tâmple,                                                                       Se aprindea mai tare
De dorul lui si inima                                                                         Si s-arunca fulgerator,
Si sufletu-i se împle.                                                                         Se cufunda în mare…

5.Trecu o zi, trecura trei                                                         7. Pe negre vitele-i de par
Si iarasi, noaptea, vine                                                                  Coroana-i arde pare,
Luceafarul deasupra ei                                                                 Venea plutind în adevar
Cu razele senine.                                                                              Scaldat în foc de soare.

6.Ea trebui de el în somn                                                       8. Dar ochii mari si minunati
Aminte sa-si aduca                                                                         Lucesc adânc himeric,
Si dor de-al valurilor Domn                                                        Ca doua patimi fara sat
De inim-o apuca…                                                                          Si pline de-ntuneric.

9.Ma dor de crudul tau amor                                            10.Da, ma voi naste din pacat,
A pieptului meu coarde,                                                             Primind o alta lege;
Si ochii mari si grei ma dor,                                                      Cu vecinicia sunt legat,
Privirea ta ma arde.                                                                      Ci voi sa ma dezlege.


11.Dar un luceafar, rasarit                                                  13.Luceste cu-n amor nespus
Din linistea uitarii,                                                                       Durerea sa-mi alunge,
Da orizon nemarginit                                                                 Dar se înalta tot mai sus,
Singuratatii marii;                                                                        Ca sa nu-l pot ajunge.

12.Si tainic genele le plec,                                                14.Patrunde trist cu raze reci
Caci mi le împle plânsul,                                                          Din lumea ce-l desparte…
Când ale apei valuri trec                                                          În veci îl voi iubi si-n veci
Calatorind spre dânsul;                                                            Va ramânea departe…

15.Reia-mi al nemuririi nimb                                          16.Îti dau catarg lânga catarg,
Si focul din privire,                                                                    Ostiri spre a strabate
Si pentru toate da-mi, în schimb                                         Pamântu-n lung si marea-n larg,
O ora de iubire…                                                                        Dar moartea nu se poate…

Piesa-i gata, trag oblonul
Vai, ce ploaie e afara
Daca v-a placut bufonul
Mai poftiti si maine seara…

Si lasa-ma sa iti sarut Iarta-mi visarea si trezeste-ma…
Nu gura
Ci raspunsul mut…
4 aprilie, 2009 @ 02:05 by eulliric

He he.. A venit primavara!

Deci revin c-o noua tema si cu posturi poate ceva mai vesele decat tema predominanta a blogului. Pt ca am decis sa nu mai fie loc de refugiu, da plans pe tastatura, de refulare. Am decis ca EulLiric  sa aiba o nota mai vesela.

Deci calitatea textelor scade, numarul posturilor creste, posibil…

EulLiric a fost lovit acut de primavara si vrea sa-i molipseasca pe toti de verde

Deci mi-am pictat peretii blogului in verde si nu numai.. Cred ca-mi iau si eu lentile verzi;) Prietenii stiu de ce :*

Si camera noastra e verde deschis si cald…

kite_full

Ce este fericirea?

„Fericirea este iluzia de care avem nevoie in fiecare zi…”

Ah, si inca ceva… Daca posturile mele n-au cuvinte, ci doar un clip, inseamna ca acolo sunt cuvintele mele, pt ca nici un video nu e pus intamplator. Si pentru ca putine lucruri imi sunt intrate mai adanc in suflet decat muzica…

So good to be new

Well, ma simt un pic mai noua. Mai intinerita, mai proaspata. Poate-i de vina primavara, poate-i de vina mini-vacanta, cluburile, bautura, viata, agitatia, libertatea, tineretea, nebunia, soarele, caldura care stiu ca tre sa vina, AMR-ul mai putin de-o luna pana la 20, dermatograful negru si ochelarii police, glossu’ roz, Lucky Strike, „uniforma” neagra si rucsacul, iesirile tarzii, plimbarea pe strazi pe care n-am fost niciodata la ore mici din dimineata, patu meu, muzica oldie, but goldie, friday, cuz i’m in love…

Abia astept sa ma afisez maine pe la faculta, da nu stiu de unde atata euforie… Probabil ca-i cald afara… Am in continuare un chef nebun de iesit, de muzica, de dans, nebunie, si exuberanta… Mi-era un dor de mine asta de acum, cu energie nesfarsita parca, cu chef de viata si de miscare…

Fericirea ne-o facem singuri. Destinul la fel. Il construim ca pe un castel de carti… sau mai bine de nisip. Hotaram ce-i mai bine pentru noi sau nu, suntem fericiti  datorita lucrurilor pe care tot noi le improvizam, le adunam, le iubim si la savuram , le divinizam, le vedem asa cum ar trebui s-o facem sau asa cum n-ar trebui dar ne bucura. Numai tu poti fi responsabil pt ca esti fericit cand cineva te iubeste si iubesti, cand te bucuri de soare si iarba verde ce-abia isi arata varful de sub pamantul proaspat dezghetat, de marea agitata cand e furtuna noaptea, de prima inghetata de anu asta, cafeaua din localul preferat, prietenii si noptile de club, nota mare la examen…

Aberez grav, dar starea mi s-a schimbat un pic de la inceputul postului pana in momentul publicarii, asa ca incerc sa nu mai chinui un post care oricum n-o sa iasa mai mult sau mai bine decat e acum… 🙂

happiness