Posts tagged ‘jack’

Aha ;;)

cultivator de vise interzise de lege
sunt cultivator de vise interzise de lege
cultivator de vise interzise de lege
sunt cultivator de vise interzise de lege

nu pot sa inteleg ce e cu tine
visezi vise de azi sau vise de maine
printre sperante legate de maini la spate
singurul care viseaza vise curate… vise curate

Pufff.. F posibil sa fie de la jack da am asa o stare euforica \:D/. Cred ca in curand imi reiau obiceiul de-a merge in Club A… Daca dispar brusc, vreo luna ma gasiti acolo :))).

Asa.. In alta ordine de idei, gata cu ninsoarea pe blog, gata cu sarbatorile si stuff… Ma apuc de invatat, doar am zis asta, termin de vazut House MD si .. mai era ceva da am uitat.. Jump Around! :)))

Reclame

New year resolutions

Disclaimer: eee.. 4 juma noaptea (adica acu cand scriu asta.. nuj cand o termin) si-am bagat ceva jack. Orice vulgaritate. mitocanie si porcosenie pe care-o scriu este pur intamplatoare.

Dlaga julnalule,

Asa. Deci azi ii… 28 decembrie (haha.. marfa.. in seara asta ii iese lu’ Osirisu’ banu’.. acu sa vedem pe unde-i iese 😕  😀 ) si cica mai is…fro’ cateva zile pan’ la anu’ nou (ahow ahow) si da bine sa facem promisiuni.. kkt.. incerc sa ma tin de ele, deci nu va asteptati la alea gen ma las de fumat, slabesc 5 kile, salvez lumea, imi iau Q7 (sau era Q5? ) si astea.. mari asa… De-alea mici, de-ale lu’ eulliric in coma alcoolica, si pufoase ;))

1. NU ma las de fumat (deci incep bine promisiunile mele.. un Nu hotarat).

2. Ma apuc sa invat.. Da sa invat adica.. Ca lumea asa. Aaaaa.. si vreau sa-mi iau permisu. Da chiar vreau adica.

Stai sa bag o portocala. Da nu zic unde (haha- ras de Basescu). Asa.. am umplut tastatura de portocala… kkt

3. Sa urc vreo cateva pozitii in top la BK.. adica pana pe vreo locu’ 4 asa.. macar… Si sa-i fut o mama de bataie lu’ Crazydedy ala… Da pe bune adica, sa-l fac eu.. mrrr.. rrrrraaarrrr… arrrrgghhh… Nu asa aiurea.. cu karma si astea… asa.

4. Sa ma mai rup oleaca de lumea asta. De parca n-as fi destul, da niciodata nu strica mai mult. Adica sa ma doara-n baschetu’ stang de parerea lu x si y, sa uit cine draq-i presedinte (stii ca era cat pe-aci sa nu aflu informatia asta pretioasa… la vreo 2 sapt dupa alegeri m-a mancat pe mine-n cur sa intreb „da chiar, ba, cine-a iesit presedinte pan la urma?” ca pe bune nu stiam nici acu.. puffff… am ratat-o  pe asta…). Asa. Si sa nu ma mai intereseze, sa stau si sa meditez la casa mea aia cu pereti albi si multe plante si mobila neagra si minimalistica si laptop alb glossy si rotweilleru lenevind langa mine pe canapea si eu facand nuj ce proiect in photoshop, stand turceste cu cafeaua si tigarile pe masuta aia neagra din fata si cu ochelari de-aia cu rama neagra si patrata pe nas… bine, as spera totusi sa nu chiorasc de tanara, da ochelarii aia ia marfa tare. Sau sa visez ca vine sfarsitul lumii in 2012 (si chiar vine, bah, astia slabi de inger o sa va dezintegrati bah, mi-a zis mie cineva. caci din pamant venim si in pamant ne intoarcem, acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin! ) si ca eu ma duc in astia 3 ani care-au ramas sa vad piramidele din america si pe alea din egipt si templele din japonia si vulcanii, si roma si barcelona si viena si .. aaa.. si paris si moscova si africa si desertu si jungla amazonului. si poate raman in brazilia in vreun sat eco si astept acolo sfarsitu lumii si pe 20 dec 2012 imi dau seama ca eu nu-s slaba de inger si n-o sa ma dezintegrez maine (adica 21 dec 2012, nu maine.. ) si ca m-am grabit sa vad toate alea si nu le-am vazut bine si s-o iau de la capat.. si sarea s-o topim intr-un sarut… :)))

4. Sa ma mai dezghet un pic.. Am cam.. inghetat.. nu stiu exact cauzele , da e cert ca se intampla ceva.. Cred ca de la incalzirea globala…

5. La anu pe vremea asta sa nu ma mai cac pe mine atat ca vai ce naspa ii craciunu, ca craciunu suge si altele de gen. Sa fiu si eu zambitoare si tampa asa ca toti copii din juru meu…

6. Sa fac o baie.

7. Glumeam, ce beliti ochii asa.. fac baie regulat, gosh.

8. Aaaaa.. ca bine zic de baie.. Anu asta vreau la mare… Tre sa ajung la mare.. Stii, anu care tocmai a trecut n-am fost la mare.. Am avut o vara de kkt, presarata cu scandal, lacrimi ampulea, vrut plecat de-acasa, fugit in lume cu bicicleta (da bine, am renuntat ca nu stiu sa merg pe bicicleta…), vrut bagat pl in tot si gasit job + new home + new life… Da mi-a trecut.. Unul din motive e ca nu stiu sa merg pe bicicleta… Si acu s-au intors chestiile la normal. Bine, nu total, but who cares?

9. Sa-i fac (si) pe altii sa rada la glumele mele.. De exemplu acu is pe sub birou de ras cand scriu postu asta, da am un feeling ca nu pe toti o sa-i amuze.. cel mult daca ma citeste var-mea, o sa rada la faza cu „ras de basescu”. adica pana mea.. mereu rade la gluma aia… si mie mi se pare funny… :))

10. Sa aflu care-i imbecilu care si-a facut cont pe site porno cu mailu meu si acu primesc eu tot felu de mailuri cu pizdulici „near me” si sa-l scalpez, jupoi cate-o fasie mica, sa-i smulg unghiile si sa-l bag in baie de ulei incins, apoi spirt si sa-l dau cu sare si sa-l gadil c-o pana de crocodil pt tot corpu ala jupuit.. futui, ca nu pot sa ma dezabonez… adica plm.. am dat pe link de dezabonare si in loc sa ma dezaboneze m-a bagat in site si trebuia sa caut eu pe-acolo unde draq e contu.. si kkt… si-am iesit.. futui !! Iti aflu eu ip-ul fraiere, si-o sa te caut pe bk si te banez pt… pt… pt.. impersonarea staffului! Si-apoi o sa vin la tine-acasa si-o sa-i zic lu ma-ta pe ce situri umbli tu si-o sa vezi tu atunci… o sa-ti taie netu si-o sa sugi cucu de pe mobil! Loser! Labar! Vezi ca de pe mobil nu merge redtube, boule, si mai bine m-ai dezabona tu, pana nu ajung eu la tine-acasa sa-i zic lu’ mata si sa-ti taie netu… kkt, cand scriu astea ma gandesc la Akylyen, da nu stiu de ce mama draq… Aky, fereasca-te sfantu sa am viziuni si presimtiri si capacitati de mediu pe care nu le-am descoperit inca, ca atunci o sa ma gandesc la chestii si mai rele de-atat, special pt tine.. impotentule…

Asa.. acu is mai chill 😀

Tre sa mai fie ceva pe-acolo da e blocat de alco_Ol… acu acu… da revin 😀 zerioz ca revin (ha ha- ras de basescu- stiu ca-i trademark, la fel ca apa calda si limba romana, da il folosesc ca e blogu meu si scriu ce vreau da ? >:P )

=))) Da chiar co_Oae.. Trademark sounds like… =)))) Trade mark… sold! Cat de tare… (disclaimer: am beut, mi scuzi :”>)

Gata, ca aberez :)))

Noapte buna, Inferno! :))

Si-am sa ard in iad… pentru tine…

Pierdut viata. O declar nula.

Play

Bag repede un post si-un pahar de whisky, ca dupa ma ia somnu si nu mai am vlaga si idei sa scriu… Trebuia sa merg la teatru, cred ca ar fi iesit ceva… Latura histrionica mi-o striga uneori. Ma simt un actor „grabit,care-si spune replica.. si-apoi..”, o marioneta cu sfori frumos atarnate si mascate incat sa para naturala, care zambeste mereu, care-i vesela chiar daca i se desira o mana.. sau inima… Si chiar daca papusarul e brutal si nedrept, insensibil si ignorant.
Mi-e mintea atat de goala, mi-e somnul atat de treaz, si linistea atat de adanca incat doare… Nu realizez ce-i cu mine, ce vreau, ce-o sa fie, ce-o sa fac… Am variante si ipoteze, ganduri si idei, tentatii si moralisme, avanturi si infranari incat m-am debusolat cu totul… As actiona pentru mine, dar si pentru ceilalti, as asculta de tot si de nimic, de ratiune si simtire, de impulsuri si pragmatism…
Nu mai stiu acum daca mai vreau sa fiu eu cea dinainte sau cea de acum.. Bine.. Asta de acum sigur nu vreau sa fiu, vreau certitudine si siguranta, claritate in gandire si-n actiuni, liniste psihica si odihna trupeasca. Ma referam la mine acum, gandind la maturitate, responsabilitati, gandire analitica si pragmatica. Ma intreb daca vreau sa cant ca „am doar 18 ani” sau ca „tanar vreau mereu sa fiu[…]ca la 20 ani”. Ma intreb daca vreau sa simt sau sa nu-mi pese decat de mine, daca vreau sa iubesc sau nu, daca imi vreau libertatea pe care o caut, independenta, linistea, nebunia varstei, bucuria ei, euforia si lipsa de obligatii si griji. Fara telefoane, fara explicatii, fara zile aniversare imaginare, fara romantisme diabetice, fara compromis, fara „lasat de la tine”, fara sa ma gandesc la cum o sa reactioneze, daca o sa-i convina, daca… Same shit… Si privind pe cealalta parte, parca ursu’ nu-mi ajunge mereu…

Decizii, decizii…

Happy ca macar imi ascult din nou vechea muzica, so nice&funky and sometimes hard 😀 , si-am lasat fara remuscare folku’ la prafuit intr-un colt de hard. Nu stiu daca imi mai pun cercel in limba, da’ ramane pe lista, in standby… Pana ma trezesc intr-o zi cu idei si pana seara am limba stropitoare… Well… uneori mai imprevizibila decat ai fi putut sa prevezi…

Si totusi, cu tine ce fac?

Nor shit… mai am o luna si fac 20 ani… Pfff… 20 ani de pierdut vremea. Ma intreb, ai mei cum m-or fi suportat atat? =))

p.s. cine stie filmu are o bere de la mine, ca tare bun film a vazut. cine nu sa puna mana pe odc (ouuups… nu, nu.. sa-l cumpere! 😀 ). Merita.

Ha ha…

Am de ales intre a deschide televizorul si-a ma uita la Dan Diaconescu, ca altceva nu-i la tv, iar el stiu sigur ca-i acolo cand ai nevoie, a deschide redtube-ul sau atlasu ala de 5 kile juma’ de anatomie. Cat de limitat, nu? Pai… Chat n-am.. si oricum n-ar fi nici dracu acolo, comentariile de pe cele 3 bloguri zilnice le-am citit pe toate, am terminat(iar…) cariera la nfs… Ah.. am uitat.. e 6 dimineata. Cum nici una din variantele initiale nu ma atrage, am hotarat sa scriu inca un post plictisitor, dat fiind excesul de logoree 😛

Ma gandeam, in timp ce trageam un fum, ce-a facut medicina din mine. E dimineata.. si nu… nu m-am trezit de nebuna acum, n-am dormit, de grija ei. „Au facut din mine un soldat care saruta stramb…”. Soldat pentru ca stau drept in fata lor, pentru ca nu dorm noptile din ce in ce mai des iar dimineata ma prezint la examen proaspata si imbracata regulamentar la costum, cu lectia invatata si cu zambetul pe buze. Sarut  stramb pentru ca am uitat cum s-o fac, pentru ca nu mai simt, pentru ca viata si mintea mea sunt in furtuna continua, pentru ca bocesc pe Vama Veche, pentru ca intru in monotonie, pentru ca n-am puterea, pentru ca am uitat sa traiesc, sa ma bucur, sa vad si sa aud asa cum obisnuiam s-o fac odata, pentru ca scriu ineptiile astea aici, refulez toata ura si neputinta si tristetea…

Am uitat cum era cand stateam noaptea si citeam Nichita Stanescu, cand mirosea a scortisoara, am uitat ca Vama Veche isi canta piesele despre si pentru mine, am uitat ca toate visele se implinesc si ca toata lumea e a mea, am uitat cum e sa ai fluturi in stomac si-un nod imens in gat, cum e sa zambesti cand iti bate soarele pe fata si ce culoare are marea, care odata radea in ochii mei. Am uitat sa visez ca sunt vampir si-am uitat versurile pieselor de la Rammstein. Am uitat sa merg in fata la TNB si sa privesc oamenii si masinile  si sa simt orasul cum pulseaza. Am uitat sa fiu simpla si deschisa.Si sa ma bucur de ploaie. Si nu mai scriu cu stiloul.

Ce-am invatat in schimb? Sa-mi exprim gandurile literar. Sa citesc tot mai mult. Am invatat sa invat. Sa ascult mai mult. Sa fiu mai diplomata si mai rece. Si mai retinuta. Sa vorbesc academic. Photoshop. Psihologie.

Simt ca ametesc si-mi tremura tot corpul. Ma duc sa-mi iau halatul si manusile. Si pensele, poate si bisturiul, cu toate ca a inceput sa ma sperie. Si-o gura de Jack. E 6 jumate si ma asteapta dusul fierbinte. Ne citim mai tarziu…

Vergessen Sie nicht, über das Herz.

Fabule…

Uneori ai senzatia ca viata e o ironie, ca cineva iti joaca feste, ca esti o papusa…

Ma intreb de ce pastrez lucruri, nefolositoare, dar incarcate de amintiri. Am deschis biroul azi, ca in fiecare zi si-am remarcat multe lucruri care poate nu-si au rostul. Am gasit invitatia la excursia clasei dintr-a 9-a. Semnata de dirigu, cu un absolvent tiparit pe ea. Am gasit jurnalul din liceu, scris in caractere pe care le-am uitat de mult. M-am uitat jumatate de ora pe el, si l-am descifrat… Frumos.

Ma intrebam apoi.. de ce oare mai pastrez toate revistele liceului care mi-au trecut vreodata prin maini. Nostalgie. Citeam articole in ele… Viata de liceu. Mi-am gasit incercarile lirice scrise frumos si corectate… De cine? O persoana altfel. Pacat ca nu mai e acelasi… Pacat ca nici eu nu mai sunt. Atunci m-am amuzat zile intregi, acum mi-au provocat cateva lacrimi… 3… Cat de prafuite mi se par. Caietul pe care imi scrisese cineva in clasa a 10-a sa fiu cuminte.

Pe panoul plin vad pachetul de tigari, ultimul pachet de tigari fumat cu el, cel cu care stateam noptile si citeam Nichita Stanescu la lumina a doua lumanari, pe muzica lui Bitza si-a lui Tudor Chirila. Imi trec prin minte mii de ganduri si inteleg acum tot ce imi spunea el ca o sa le inteleg cand o sa cresc… Oare am crescut? Bilete la teatru si de tren. O poza veche si o tigara de foi, nu mai miroase, dar inca ii simt aroma de vanilie. Citate din cateva carti… „You can see then whenever it’s rain from Rome to New Orleans, dancing on the graves…”; „Nu renunta niciodata la visele tale”.

E greu sa traiesti in prezent? Nu e extrem de usor… E mult mai greu sa traiesti in trecut, sa-l vrei, sa nu-l poti avea, sa te chinuie. Sa-ti amintesti cat de bine si usor era. De ce sunt oamenii rai gratuit? Incerc sa nu vad mizeria, rautatea, ura din oameni, dar ma lovesc de ea. De ce esti displacut chiar daca incerci sa fii bun si sociabil? De ce te schimbi numai asa cum nu vrei, nu si cum vrei, de ce-i mai greu sa urasti decat sa iubesti, sa faci rau decat bine? De ce arunca oamenii vorbe fara sa le gandeasca? De ce sa port costum?

Cum poti sa-ti culegi creierii raspanditi peste tot cand te lovesc lucruri din toate partile? De ce acel pe care il stii de atata vreme, si pe care ti-ar place sa-l scoti la o ceasca de povesti pentru ca ti-e dor de tine are aceeasi tema ca tine, de ce-l gasesti intamplator in doua locuri diferite si de ce te rascoleste asta atat? De ce dai peste trecut peste tot cand tu vrei sa traiesti in prezent? Ce importanta are o lucrare din liceu?

Cat sa empatizezi cu oamenii incat sa lasi de la tine si sa te ignori, sa pari in regula cand tu traiesti o tornada interioara?

E o ora mica din noapte, ma intreb daca e tarziu sau devreme. Trag inca un fum incet si iau o gura de whisky… O sa ajung alcoolica, am o sticla de whisky si una de gin fix langa pat. Am ajuns sa-mi traiesc zilele in adancul meu nesomn si noptile invatand, incercand sa ma amagesc ca asta imi aduce satisfactii. Am reusit. Ma satisface ideea de a invata, nu ma incanta altceva. Ma enerveaza vremea calda si insorita, imi da energie si chef de viata, pierdere de timp pe care nu mi-o permit. Am fost in Herastrau zilele trecute doar pt a sta 15 minute intinsa pe banca cea mai plina de amintiri din tot parcul. Au durat o vesnicie.. In jurul meu vedeam prin ochii inchisi zeci de oameni cunoscuti, iubiti, pierduti. Auzeam toata galagia facuta de ei. „Vreau si eu o tigara”… Imagini, sunete, vorbe.. Ii vedeam pe toti ca intr-un film vechi, in care observi cum frame-urile se succed. Am alergat si m-am trantit pe iarba. Si-am privit cerul asa. IN imaginatia mea… Utopic.

De ce fabule? Pentru ca de obicei acolo gasesti umor, uneori negru, satira, ironie. Exact ca viata. Cat de ironica poate fi, cand incerci jumatate de ora sa-l consolezi pe cel pe care l-ai iubit cel mai mult, intr-o vreme atat de indepartata ca aproape nu mai tii minte cat a durut, sa fii natural si sincer, ca abia dupa ce inchizi telefonul sa realizezi ce-ai facut?

Si tu.. de ce imi zici noapte buna, daca tot nu vorbesti pana atunci?

breakup

I’m becomin’ insane…

Metode clasice de sinucidere

Sau cum sa mori… Cat de dubios poate sa para postu asta?

Well… ma gandeam la toti acei oameni care au hotarat ca e mai usor sa te dai batut decat sa lupti. Care considera ca fuga-i sanatoasa, ca viata nu merita traita. La toti acei copii care se hotarasc ca viata nu poate continua fara „el/ea”. Mai des fara „el”. Pff.. ce copile fara minte… Si cand te gandesti ca ar fi realizat mai tarziu ca de fapt nu-i asa de rau fara „el”. Ca un alt „el” ii poate lua locul, ca poate e mai bine asa. Ca daca a plecat asa, poate ca n-o merita, poate ca era prea insensibil pentru sufletul ei necopt, pentru ca o iubire ce te ucide nu se poate termina frumos.

Ma uit la copii care s-au sinucis pentru o nota proasta la scoala. Copii de 10-14 ani. PROSTILOR! Va omorati copii! Comunismul din voi nu intelege ca e important sa stii, nu sa ai note mari. Prefer restante decat sa fiu un medic prost, care a uitat tot de prea multa toceala. Care e revoltat si scarbit de sistem dupa atatia ani de munca si care nu vede altceva deca recompensa muncii sale, nu sufletele oamenilor.

Ma uit la oameni maturi care-si pun capat vietilor. De prea mult chin, suferinta, durere. Oameni cu caracterul slab, oameni bolnavi, fizic sau psihic.

Introducerea a incercat a fi o mascare a ideilor mele, idei venite din prea multa euforie. Ma gandeam… Oare cum e cel mai convenabil sa te sinucizi? Cel mai comod, confortabil, nedureros…

Unii se arunca de la inaltimi ametitoare. Numai gandul la senzatia pe care trebuie s-o ai cand iti simti tot trupul zdrobit imi da fiori. Oare ce gandesti cand cazi in gol, cand stii ca vei ajunge jos intr-o clipita si iti vei simti tot trupul ca se omogenizeaza, ca nu mai ai oase, muschi, viscere, ca sunt toate una si aceeasi? Adevarul e ca moartea survine repede, dar clipa impactului mi se pare infioratoare…

Altii aleg aruncatul in fata a diferite vehicule. Fie ca e tren sau metrou(nu.. masina nu e mijloc de sinucidere… franeaza mai repede decat iti inchipui si doare rau spitalizarea) bucati din fosta ta fiinta sunt intinse peste tot. Sute de metri acoperiti cu urmele tale. trupul ti-e reconstituit ca un puzzle macabru, in cazul in care cineva se mai chinuie sa faca asta. Desfigurat e putin spus… Macar ochii tai reci nu mai sperie pe nimeni.

Taiatul venelor e alta poveste. Din nou ma infioara gandul la senzatia pe care trebuie s-o ai cand iti sectionezi mainile, cand simti ca lama rece aluneca usor si ustura groaznic tendoanele desprinse. Imi provoaca o senzatie metalica si insuportabil de acuta. Dar si aici sunt variante, si acelea ca venele nu se taie orizontal, ci vertical ca sa fie eficient. O solutie orizontala fiabila ar fi posteriorul genunchiului. Da si tendoanele alea imi dau fiori reci…

Atunci, poate cineva s-ar intreba cum as face-o eu… Pai, e simplu, eu n-as face-o :). In primul rand ca tendintele mele masochist-spirituale ma indeamna sa ma chinui, sa sufar sa vad cat pot sa lupt, de cat sunt in stare. Si in al doilea rand pentru ca mi-ar fi mila de mine insami ca sa fac asta. Dar ffind dat faptul, ei bine as alege sa ma sinucid prin supradoza. Un ac nu poate face prea mult rau fizic, iar corpul unei persoane care nu consuma droguri ar aprecia o doza nu chiar asa mare.

Apoi as astepta. Cu o tigara, muzica buna si un pahar de whisky, moartea. Poate parea ciudat, dar asa cum mi-o inchipui eu, mi se pare aproape erotizata… O doza mare, o tigara… Incet incepe sa-si faca efectul, devii high, totul e bun si placut, viata e buna. Savurezi acea ultima tigara, pentru ca stii ca va fi ultima, la fel si paharul de Jack si simti cum aluneci usor in nefiinta… Camera se invarte, ai acea senzatie de imponderabilitate, simti ca plutesti, ca zbori, ca esti usor ca un fulg, liber de greutatea proprie si a constiintei. Dupa ce ti-ai revazut toata viata filtrata printr-un ecran de heroina, devii inconstient. Si-atat. Punct. Ultimele guri de oxigen. Nici nu stii ca mori, nici nu simti. Esti high. Esti bine. A trecut. Mori cu zambetul pe fata.

drugs