Am fost la teatru… Whoa, interesant, nup? Well, nu stiu cat e de interesant, dar pt mine asta e relaxare, liniste, meditatie. Ca intr-un film ma intorc in intuneric sa vad fetele oamenilor… Azi am fost pentru oameni, m-am regasit, mi-am luat energia din energia lor… Piesa a fost draguta, simpatica, cu momente comice, dar as fi preferat sonorizare mai buna un pic. Microfonul ala te facea sa vrei sa iesi sub orice forma din sala. Ciudat e ca numai eu paream deranjata de asta… In fine… Si-am fost la teatru. La TNB. Si ajunsa la TNB, cum oare as fi putut sa ma ma rasfat din amintirile trecute, din marea mea placere, din orasul pulsand, oameni tristi sau veseli, obositi sau vioi, venind de la munca sau iesiti la plimbare, tineri si batrani, catelu ala mic si dulce (un pui de labrador negru, adorabil). Asa ca mi-am luat locul dintotdeauna, pe treptele din fata, admirand… Ma mai remarcau unii, se uitam la mine si eu le zambeam.. asa am facut mereu. Oamenii care ma priveau stand acolo le zambeam si asteptam raspunsul lor. Azi mi-au raspuns toti cu aceeasi „moneda”… ma simt mai bine, asta asteptam, m-am saturat de fete plicitsite, de morocanosi, grabiti, cu telefoanele continuu la ureche sau cu laptopul in brate, cu casti in urechi si totusi incruntati. Eu sunt utopica aproape.. cand merg pe strada parca plutesc, zambesc tamp, ascult muzica si zambesc iar, doar e muzica mea, aia care-mi place, de ce sa ma uit stramb? Uneori dau si din cap(sau poate am eu impresia) pe muzica mea… Eu sunt mai metafizica, daca ma vedeti pe strada incercati totusi sa-mi zambiti… O sa ajung si eu ca voi si atunci nujveti mai fi nevoiti.

Si-am plecat la drum (cu praf de stele pe urmele mele 😛 ). As fi urcat in metrou, da era cerul mov si n-am putut sa fac asta… La unirii acelasi balamuc dintotdeauna… Ufff… Imi place aglomeratia, oamenii, viata, agitatia, vorbele, dar acolo e parca obositor.. Tone de tarani pe metrul patrat, care mai de care mai haotic.. Nu poti merge in linie dreapta, totu-i un slalom… Doh… La Budapesta miroase a iasomie. De cand ma stiu miroase acolo a iasomie. Si ador mirosul de iasomie si macii rosii. Ceru-i deja bleu-marin. Era tare daca era visiniu…

„Baza sportiva Sincai. Teren sintetic fotbal si baschet. 0732 xxx xxx”.  PE BUNE? Sa mori tu… Au facut o laie si-astia… ce urat.. Si nu mai e curtea aia mare plina de pietris in care isi zdreleau astia picioarele, si bancutele de pe care ne dadea jos (stateam cocotate pe ele :”>) femeia-barbat, cu pachetele noastre de tigari in mana si cu degetul celeilalte indicant precis si intepator spre ochii nostri zbierand ca ne duce la director… Ha ha.. ce ironic… Bancutele… Pfoaaa.. Asa am un chef sa ma duc sa-i suflu un fum in fata muierii aleia nesuferite =)). O sa-mi ia tigarile? Ca ultima data cand am facut asta mi le-a luat 😐

Ma gandeam(doh, stiu, am stricat tot… 😦 ) s-o iau pe Briza la un teatru… Si-am ales si piesa, astept sa intre in scena. Visul unei nopti de vara… Superb, genial, opera de arta… (mai ales actoru ala de-l interpreteaza pe bufon.. sau ce-o fi ala :”> ). Cred ca.. i-ar placea… 🙂

Si ma mai gandeam la cat de efemere sunt cuvintele… La cat de inselatoare sunt. Si de reci. Si de insignifiante. Seci. Facute sa-ti ascunda gandurile… Preferi un „Te iubesc” spus sau unul privit? Simtit? Sa vezi in ochi. Si pe buze. Sa-ti spuna o fiinta cu ea insasi „te iubesc”, dar fara sa rosteasca asta. Eu da… Ma rog, eu sunt metafizica si am pitici de gradina pe creieri. Mov.

Metrou Tineretului. Whoa, cat de cunoscut. Parca mi-era dor…Parca mi-e mai familiar decat metrou Eroilor, cu toate ca pe cel din urma il vad aproape zilnic, iar pe primul nu l-am mai vazut de-un secol, parca… In capatul peronului. Pe aceeasi banca. Cu cartea mea de metrou… „<Louis, cum era cand.. faceai dragoste?> <Era ceva grabit… Si.. rareori savurat… ceva acut care se irosea repede. Cred ca era umbra palida a uciderii>”.

Umm.. Muzica.. Am uitat de muzica. Castile (unde dracu-s castile alea? Ah, aici.. De ce le-am bagat asa ampulea, acu tre sa le descurc 😐 ). Playlist… Tribute…

„I’m in love with a fairytale

Even though it hurts…

Cuz i dont care if i lose my mind

I’m already cursed…”

Incredibil sunt de haotica, acum nu-mi mai pot ordona ideile si pe tot drumul asta erau asa bine aranjate incat am si uitat ce-am gandit, doar franturi si idei… So… Photoblogging… Am zis:

Photo-0106 Photo-0108

Photo-0112 poppy1forweb

Eva, pleaca! Sau… Nu pleca…

Reclame