Asculta in timp ce citesti 🙂

Aerul racoros imi loveste fata sprijita pe mainile de pe portiera din dreapta. Se simte mirosul marii, sunetul marii, apropierea ei. Soseaua vibreaza inaintea noastra de la caldura. Si eu vibrez. De la muzica si de fericire… Marea.. Cat de dor mi-a fost de ea… Trag cate un fum din tigara si ma uit la peisaj, doar ca nu-l prea vad.. In gol…

Oarecum revad in minte ultimele saptamani, luni… Am luat-o razna cu totul. Cu viata de noapte, cu ideile care mi se invartesc in cap obsedant, cu Andrei. Imi amintesc dimineata cand m-a facut sa-i spun ce gandeam de o vreme, ce ma framanta, ce ma speria, ma bucura, ma nelinistea, ma calma, ce imi dadeam mii de sentimente diferite, contrastante, antitetice, uneori nu stiam nici eu daca e asa sau daca glumesc. Si anume ca il iubesc cum nu l-am mai iubit niciodata, ca am nevoie de el altfel decat de a face cumparaturile si de-a ma suna sa vada unde sunt, ca il vreau mereu in gandurile mele, ca il vreau singurul barbat din viata mea, ca vreau sa-l iubesc asa cum nu l-a iubit nimeni, ca-l vreau fericit… Initial a parut iritat de comportamentul meu si ma intrebam cu ce-am gresit facand asta. Poate intr-adevar e o greseala, dar.. vezi tu.. se intampla.. inimii nu-i comanzi, e copilul nostru rebel  si face cum vrea ea.. In dimineata aia am incercat sa evit orice discutie legata de asta, as fi vrut sa-mi linistesc gandurile si apoi sa-i spun si lui, dar parca ceva ma impingea s-o fac atunci(alcoolul?).

Deja simteam ca ma sufoca insistenta lui, respiratia lui pe fata mea, apropierea aia iar la ultima intrebare „Ce ai?” i-am spus ca-l iubesc. Ha ha.. acu ma amuz… un zambet fin in curentul vitezei, dar atunci n-a fost asa funny cand a trecut succesiv prin toate culorile curcubeului, terminandu-se cu un alb transparent si ochii aia mari de zici ca statea in pat cu ursu… Mi-a raspuns sec „Noapte buna” dupa cateva zeci de secunde [sau au fost ore?] si mi-a intors delicat spatele… Lucru pe care l-am facut si eu, dupa cele cateva seci de secunde [sau ore?] ale mele de uimire. Dimineata l-am trezit cu cafeaua fierbinte, pe care am savurat-o impreuna la o tigara, timp in care mi-a spus scurt si sec „Sa uitam tot ce-a fost aseara, oke?” si-atat. Ma rog… acum e mai bine… mi-e mult mai bine si parca am si eu certitudinea ca-l iubesc dupa ce i-am spus-o. Am cam revenit la viata nostra de zi cu zi, de parca nimic nu s-ar fi intamplat… Doar am uitat, nu?

-Rezervarile dumneavoastra va rog.

-Imediat… […Andrei exasperat(unde draq am pus porcaria aia?)…]. Oh, aici sunt.

-In regula, cheia dvs si-un sejur minunat.

[…]

-Hai intra azi, stai si te uiti la usa aia ca nustiucine la poarta noua… Nu vezi ca abia trag de bagaju TAU?

-Oke, oke.. Calm… Repede iti mai circula sangele ala…. 😐

[…]

-Pat dublu? Nu trebuiau sa fie 2?

-Ce, nu ti-o conveni acu.. Nu te-ai invatat deja? Eu credeam ca-ti place….

-Hai lasa ironia „fina”…. Pfff.. In fine…

[…]

-Ma duc la un dush… Fa-te comoda, ca pat avem deja…

-Ha ha ha… Hai nu ma irita deja… Eu ma duc pe plaja…

-Unde dracu te duci pe plaja? Nu poti sa mai stai juma de ora sa vin si eu? Imposibila esti, cand faci fata aia de zici ca ti-au murit pestii.. Glumeam, doh…

-Bine, dush placut…

-Te gasesc aici?

-Nu.

Pfff… Hai ca tine sa ma enerveze… „Credeam ca-ti place”… Ha ha! Ce gluma buna… Trebuia sa se faca bufon… In fine, trecem peste, asta-i Andrei al meu, cum sa te superi pe el? Mai ales cand esti la mare… si soarele a apus deja.. si e aproape intuneric si.. ah.. uite ce goala e plaja…

Ma asez pe malul marii asa cum o fac mereu, un fel de ritual un pic ciudat si stau ore intregi ascultand si privind marea… Si senzatia e geniala, e aproape hipnotica…

Pfff.. se aud pasi.. Ce dracu or cauta la ora asta pe plaja, nu pot sa se duca pe unde pot.. Ce sa faci pe plaja la ora asta? Oameni nebuni:|. Simt doua maini pe umeri. Andrei…

-Ce cauti aici?

-Am venit sa privesc marea..

-E mare si 50 m mai incolo.. stii? Vreau sa fiu singura cu mine si marea si gandurile mele… De ce-ai venit?

-Pai cu ce te deranjez? Stau si eu ca si tine pe plaja si privesc marea, eu cu gandurile mele si tu cu gandurile tale.

-Poti sa te gandesti si in alta parte…

-Ana, nu fi nesuferita[eu sunt nesuferita?]. Ma gandeam ca daca tot esti aici sa am cu cine comenta actiunea filmului…

-Andrei, lasa-ma.. n-am chef de glume, zau asa… Lasa-ma…

S-a ridicat de langa mine si pare ca voia sa plece, dar s-a asezat in spatele meu si m-a cuprins cu o mana, iar aratatorul celeilalte s-a oprit pe buzelele mele. Ale lui erau pe umarul meu stang… [fuck… m-a paralizat… nici un muschi care ar trebui sa ma duca de langa el nu raspunde la comenzi…].

-Acum vorbesc eu. Tu asculta-ma. Uite.. m-am tot gandit la ce mi-ai spus acum ceva timp in urma. Stii ca atunci ti-am spus ca as vrea sa consideram ca nu s-a intamplat nimic, dar de fapt am facut asta ca sa pot calcula in liniste totul. Stii ca uneori imi dadea de gandit starea ta si imi pare rau ca m-am purtat asa atunci dar era o necesitate…[se muta in fata mea, cu degetul inca infranandu-mi vorbele]. Stii ca de fapt am facut asta pentru binele amandorura si sa stii ca si eu sunt uneori confuz in privinta ta… Si as vrea sa stiu daca tu mai gandesti asa cum mi-ai spus atunci ca o faci. Dar nu acum. Uite, hai sa ne jucam. Nu spui nimic, si inchide ochii.

M-a intins pe nisipul racoros si s-a asezat si el langa mine. Mi-a trecut mana peste ochi si ei ca hipnotizati s-au inchis precum o cortina, mecanic si fara vointa. M-a luat de mana.

-Acum asculta marea si incearca sa intelegi ce spune. Priveste cerul, dar nu deschide ochii.. Simte-ma, dar nu ma atinge…

Ah, cat de greu e sa tii ochii inchisi cand iti spune cineva s-o faci… E un impuls aproape imposibil de controlat sa faci asta… Am facut-o totusi, eram curioasa ce urmeaza, ce vrea, ce-o sa zica. Si brusc totul a devenit un fel de rollback, un fel de intoarcere in timp, stranie in felul ei si totusi parca fireasca.

– „I-am cuprins chipul intre palme si m-am apropiat pana i-am simtit respiratia sacadata pe fata.”;   Daca… l-ar lua in brate? Umerii astia goi, acoperiti de piele fina si atinsa vag de razele soarelui, din vara, din Vama Veche, cu greu te poti abtine de la a-i saruta.”;  „Saruturile urca spre gat, spre urechea stanga… Aici e si inima, dar asta e prea mult…”;  „-Andrei. Te rog. Saruta-ma doar…”; „-Poate ca.. nu intotdeauna te iubesc ca intotdeauna…”.[toate astea i se amestecau in minte cu viteza fulgerului] ANA… Te rog… Saruta-ma doar…

[…]

-Acum spune-mi daca s-a schimbat ceva de atunci pana acum… Daca e la fel, daca gandesti la fel, daca n-a fost o ratacire.. daca…

… Te iubesc… Si da, s-a schimbat ceva. Acum sunt sigura de asta…

-Ce sont quelque choses que tu n’est jamais me demander et que je regrete: manger des fourmis et t’aimer comme un fou.

-Cap ou pas cap?

-Cap!

Povestea merge mai departe

Ca vantul din Vama Veche

Eu nu pot sa mai continui…

Reclame