Random thoughts

Eeee.. vreo 3-4 decembrie…cica.. s-a dus un an.. aproape 1 an… ce avem, o viata doar- si speranta noua.

Poate revine speranta noua odata cu anul nou … Bate un pic vantul asta inghetat si prin mine… Feelin’ a lil bit… nervous… winter in my heart… Ce dubios.. imi caut cuvintele cu lumanarea si nu mi le gasesc… Si cred, pentru prima data mi-am facut curaj sa ascult muzica in casti noaptea… da am asa o nevoie de piesa asta tare de tot… m-a hipnotizat… plus un playlist tare albastru.. hehe. asta imi aminteste de-un post.. mai vechi.. are aproape un an… :

“Mergi la biblioteca sa inveti, nu sta acasa sa dormi dupa o noapte de invatat, ia cu tine IPodul si fa-ti cel mai albastru playlist. Perfect. Acum priveste cu atentie candelabrul. Ai reusit sa privesti in gol jumatate de ora.

Cand incep sa te doara ochii de la uitat in candelabru NU conspecta, citi, rezuma ce-ar mai fi de conspectat, citit, rezumat. Ia un pix si-o foaie alba si scrie ce ti-a trecut prin cap in timp ce te uitai la candelabru. Scrie vreo 2-3 versuri din playlist pe unde apuci… Cele mai albastre versuri…”

Am gasit foaia din ziua aia de februarie din biblioteca… cu versurile… ) “someone’s calling your name..” ; “always somewhere, miss u where i’ve been, i’ll be back to love u again”; “how i wish u where here”; “i call ur number, the line aint free, i’d like to tell u: come to me. a day without u, seems like one lost dream…”; “cuz i miss u babe, and i dont wanna miss a thing.. .”

Whispers in the wind- asta-i tot… au ramas… in urma… soapte..

De vei pleca sa iei cu tine

Doar noptile in care noi am fost… nemuritori…

And i can hear u smiling…

Ce avem?

Tnx Mada… N-am mai bocit asa cu pofta de mult… Tnx…

Visare

Stai langa mine si priveste-ma
Dormi langa mine si viseaza-ma.

N-are rost sa-ti amintesti ce-a fost
Fiindca tot ce-a fost a trecut.

Canta cu mine si asculta-ma
Plangi pentru mine si salveaza-ma.

Nu e greu sa crezi ca tu esti eu
Si dorinta mea e a ta.

Stinge lumina si aprinde-ma,
Rupe din tine, intregeste-ma,
Iarta-mi visarea si trezeste-ma.

Requiem for a dream

Iti propun sa incerci un experiment mai neobisnuit, un exercitiu de imaginatie, daca vrei.

Imagineaza-te legat la ochi si deschide-ti toate celelalte simturi. Trebuie sa fie o senzatie foarte puternica sa-l descoperi pe celalalt doar prin parfumul pe care il lasa in urma pielea lui, doar prin caldura respiratiei sale.
La inceput e doar tatonare… iti place si simti ca mai vrei. Trage atunci aer in piept, inca o data, si inca o data. In fazele avansate ale experimentului, vei ajunge sa il simti in fiecare particula de aer care iti patrunde in corp. Deja vrei mai mult, si mai mult, si simti ca nu mai ai aer, ca trebuie sa respiri adanc, sa oftezi, simti ca te sufoci, pentru ca poate fi intr-adevar sublim.

Apoi, ascute-ti buricele degetelor si intinde mana… atinge, pipaie, mangaie, strange! Ia-i palma in mana ta si citeste-i fiecare linie, de la suflet la destin. Nu te apropia insa prea tare, magia poate sa dispara oricand, la cel mai mic semn de agresiune! Fii delicat!

Nu trebuie sa vezi, pentru ca simti. Mirosi, atingi, gusti. Gusti aroma aerului pe care il respirati, impreuna in aceeasi incapere, si e ca si cum ai musca dintr-un mar verde… stropii de roua, toata savoarea se imprastie in aerul din jur si crede-ma, ai ingheta clipa pentru senzatia aceea de dulce-acrisor care iti face de fiecare data, invariabil, corpul sa se infioare. Ai vrea sa nu se mai termine. Niciodata.

Apoi ii auzi vocea. Dar ii simti si zambetul mangaindu-ti fata? Acelasi “da” si “nu” pe care le vezi atat de des, acum, legat la ochi, suna parca cu totul altfel. Despici fiecare silaba, fiecare vocala, si sorbi fiecare verb, devorezi totul pentru ca simti ca asta te hraneste. Fiorul descoperirii e la fel de intens ca atunci cand reusesti sa gasesti pe cineva drag intr-o piata publica in miez de sarbatoare populara…

Of…

Se spune ca ochiul e fereastra sufletului. Si totusi de ce uneori, deseori, suntem atat, dar ATAT DE ORBI?

 

 

L.E. Textul nu e scris de mine… e primit odata, de mult, prafuit, gasit dupa un format la sistem, printre alte hartiute, texte, documente, prin lista de donatii si vreo 2 discutii pe mess… Intentia mea era sa-l public in momentul respectiv, dar ma infiora mult prea mult ca s-o fac… Acum l-am publicat fara sa-l citesc macar, pt a corecta eventualele greseli de dactilografiere, deci daca sunt, rog indulgenta… Poate intr-o zi o sa am curajul sa-mi citesc postul asta…

Photo :D

In ultima vreme nu prea mi-a ars de scris… nu stiu de ce, da nu mi-a ars… in schimb m-am reapucat de photoshop… Ultimele mele 2 creatii, in acelasi ton cu blogul

Daca vrea careva sa-si dea cu parerea, e binevenit…

Later Edit: mai multe la “Wanna be art”… pana imi trece euforia