Iti propun sa incerci un experiment mai neobisnuit, un exercitiu de imaginatie, daca vrei.
Imagineaza-te legat la ochi si deschide-ti toate celelalte simturi. Trebuie sa fie o senzatie foarte puternica sa-l descoperi pe celalalt doar prin parfumul pe care il lasa in urma pielea lui, doar prin caldura respiratiei sale.
La inceput e doar tatonare… iti place si simti ca mai vrei. Trage atunci aer in piept, inca o data, si inca o data. In fazele avansate ale experimentului, vei ajunge sa il simti in fiecare particula de aer care iti patrunde in corp. Deja vrei mai mult, si mai mult, si simti ca nu mai ai aer, ca trebuie sa respiri adanc, sa oftezi, simti ca te sufoci, pentru ca poate fi intr-adevar sublim.
Apoi, ascute-ti buricele degetelor si intinde mana… atinge, pipaie, mangaie, strange! Ia-i palma in mana ta si citeste-i fiecare linie, de la suflet la destin. Nu te apropia insa prea tare, magia poate sa dispara oricand, la cel mai mic semn de agresiune! Fii delicat!
Nu trebuie sa vezi, pentru ca simti. Mirosi, atingi, gusti. Gusti aroma aerului pe care il respirati, impreuna in aceeasi incapere, si e ca si cum ai musca dintr-un mar verde… stropii de roua, toata savoarea se imprastie in aerul din jur si crede-ma, ai ingheta clipa pentru senzatia aceea de dulce-acrisor care iti face de fiecare data, invariabil, corpul sa se infioare. Ai vrea sa nu se mai termine. Niciodata.
Apoi ii auzi vocea. Dar ii simti si zambetul mangaindu-ti fata? Acelasi “da” si “nu” pe care le vezi atat de des, acum, legat la ochi, suna parca cu totul altfel. Despici fiecare silaba, fiecare vocala, si sorbi fiecare verb, devorezi totul pentru ca simti ca asta te hraneste. Fiorul descoperirii e la fel de intens ca atunci cand reusesti sa gasesti pe cineva drag intr-o piata publica in miez de sarbatoare populara…
Of…
Se spune ca ochiul e fereastra sufletului. Si totusi de ce uneori, deseori, suntem atat, dar ATAT DE ORBI?
L.E. Textul nu e scris de mine… e primit odata, de mult, prafuit, gasit dupa un format la sistem, printre alte hartiute, texte, documente, prin lista de donatii si vreo 2 discutii pe mess… Intentia mea era sa-l public in momentul respectiv, dar ma infiora mult prea mult ca s-o fac… Acum l-am publicat fara sa-l citesc macar, pt a corecta eventualele greseli de dactilografiere, deci daca sunt, rog indulgenta… Poate intr-o zi o sa am curajul sa-mi citesc postul asta…
