Ana VII

Brrr…. Incredibila femeia asta… M-a batut 3 ore la cap sa mergem in parc… Argumentul meu logic era ca va ploua. Ea nu si nu, ca vrea pe malul lacului. Nah! Am mers in parc, ne-a plouat pana la piele, am ajuns acasa cu hainele reci si lipite de corp si ea zambea tamp la mine.. Era fericita, ca m-a alergat prin parc in ploaie, ca era d’aia rapida, de vara, statea si se uita la fulgere ca un copil bleg in loc sa-i fie mila macar de mine si sa ma duca acasa… Offf.. Si ca sa fie circul complet de cum am intrat in casa m-a sarutat rapid si s-a inchis in baie, ca ii e frig si tre sa faca un dus fierbinte. Ca sa iasa si mai zambitoare, cu trupul aburind parca de la dus…

-Acum poti sa mergi si tu.

-Vai, mersi. Ma lasi? Puteai sa mai stai, simt apa aia rece cum imi intra in plamani, da ma simt bine…

-Hai fugi la dus, dupa ce ca arati ca un caine plouat o sa incepi sa si mirosi ca unul… Lasa ironia fina.

Am plecat si-asa, ca n-aveam chef de rautati in plus. Cand am iesit ma astepta zgribulita in pat, iar cu cartea aia a ei in brate si mi-a aruncat o privire lunga.

-Eh… Asa parca mai vii de-acasa… Mirosi ca omu. Hai langa mine, nu indrazni sa deschizi calculatorul.

Nu m-am putut opune, asa ca m-am ghemuit si eu in bratele ei, lasand-o cu cartea. Era asa cald si bine doar ca in clipa cand era sa adorm i-am simtit mainile coborand. Mi-a sarutat ochii inchisi si i-am simtit degetele parca plutind in timp ce-mi desenau fiecare linie a fetei…

-Esti minunat, stii? In acelasi timp mi-a oprit orice cuvant pe care as fi vrut sa-l spun, mana ii ajunsese pe buzele mele si le infranau de la a se deschide. Ti-am spus asta sau o stiai? Sigur ca o stiai… mi-a soptit in timp ce buzele imi atingeau delicat gatul.

-Te…

-Shhhht.. Nu-mi spune. Stii ca nu-mi place sa mi-o spui…

Dar ea mi-o spunea, fara cuvinte, fara sa ma priveasca, fara sa ma lase sa reactionez cumva. Mi se dadea mie toata, asa cum a spus, asa cum o facea mereu, asa cum simtea ca trebuie sa faca. Mi-am lasat mainile sa alunece pe soldurile ei fine si-am sarutat-o. Si-a trecut mainile dupa gatul meu si mi-a raspuns fara sa clipeasca. Ii simteam inima batand nebuneste, era lipita toata de mine si i-o simteam, aproape ca puteam s-o aud, aproape ca a mea nu mai batea, simtind-o pe-a ei, aproape ca uitasem sa respir cand ii auzeam respiratia calda langa urechea mea, uitasem sa ma misc cand ii simteam mainile alunecandu-mi pe corp si sa sarut cand buzele ei imi acopereau fiecare centimetru de piele… Apoi.. m-a strans asa de tare in brate si m-a lasat s-o savurez, s-o simt, s-o hipnotizez…

-Cat te pot iubi… Andrei… Intr-o zi o sa se termine tot?

-Nu stiu asta… Daca as sti, ce rost ar mai avea? Ai grija de mine si lasa-ma sa fac la fel si-o sa vedem…

Am auzit ceasul sunand… Cred ca… am adormit… Si ea inca mai miroase a parfumul ala dulce si parca un pic ametitor…

L.E. imi pare rau pentru lipsa de coerenta…

Sonata pentru saxofon si Eva

Am fost la teatru… Whoa, interesant, nup? Well, nu stiu cat e de interesant, dar pt mine asta e relaxare, liniste, meditatie. Ca intr-un film ma intorc in intuneric sa vad fetele oamenilor… Azi am fost pentru oameni, m-am regasit, mi-am luat energia din energia lor… Piesa a fost draguta, simpatica, cu momente comice, dar as fi preferat sonorizare mai buna un pic. Microfonul ala te facea sa vrei sa iesi sub orice forma din sala. Ciudat e ca numai eu paream deranjata de asta… In fine… Si-am fost la teatru. La TNB. Si ajunsa la TNB, cum oare as fi putut sa ma ma rasfat din amintirile trecute, din marea mea placere, din orasul pulsand, oameni tristi sau veseli, obositi sau vioi, venind de la munca sau iesiti la plimbare, tineri si batrani, catelu ala mic si dulce (un pui de labrador negru, adorabil). Asa ca mi-am luat locul dintotdeauna, pe treptele din fata, admirand… Ma mai remarcau unii, se uitam la mine si eu le zambeam.. asa am facut mereu. Oamenii care ma priveau stand acolo le zambeam si asteptam raspunsul lor. Azi mi-au raspuns toti cu aceeasi “moneda”… ma simt mai bine, asta asteptam, m-am saturat de fete plicitsite, de morocanosi, grabiti, cu telefoanele continuu la ureche sau cu laptopul in brate, cu casti in urechi si totusi incruntati. Eu sunt utopica aproape.. cand merg pe strada parca plutesc, zambesc tamp, ascult muzica si zambesc iar, doar e muzica mea, aia care-mi place, de ce sa ma uit stramb? Uneori dau si din cap(sau poate am eu impresia) pe muzica mea… Eu sunt mai metafizica, daca ma vedeti pe strada incercati totusi sa-mi zambiti… O sa ajung si eu ca voi si atunci nujveti mai fi nevoiti.

Si-am plecat la drum (cu praf de stele pe urmele mele ). As fi urcat in metrou, da era cerul mov si n-am putut sa fac asta… La unirii acelasi balamuc dintotdeauna… Ufff… Imi place aglomeratia, oamenii, viata, agitatia, vorbele, dar acolo e parca obositor.. Tone de tarani pe metrul patrat, care mai de care mai haotic.. Nu poti merge in linie dreapta, totu-i un slalom… Doh… La Budapesta miroase a iasomie. De cand ma stiu miroase acolo a iasomie. Si ador mirosul de iasomie si macii rosii. Ceru-i deja bleu-marin. Era tare daca era visiniu…

“Baza sportiva Sincai. Teren sintetic fotbal si baschet. 0732 xxx xxx”.  PE BUNE? Sa mori tu… Au facut o laie si-astia… ce urat.. Si nu mai e curtea aia mare plina de pietris in care isi zdreleau astia picioarele, si bancutele de pe care ne dadea jos (stateam cocotate pe ele :”>) femeia-barbat, cu pachetele noastre de tigari in mana si cu degetul celeilalte indicant precis si intepator spre ochii nostri zbierand ca ne duce la director… Ha ha.. ce ironic… Bancutele… Pfoaaa.. Asa am un chef sa ma duc sa-i suflu un fum in fata muierii aleia nesuferite =)). O sa-mi ia tigarile? Ca ultima data cand am facut asta mi le-a luat

Ma gandeam(doh, stiu, am stricat tot… ) s-o iau pe Briza la un teatru… Si-am ales si piesa, astept sa intre in scena. Visul unei nopti de vara… Superb, genial, opera de arta… (mai ales actoru ala de-l interpreteaza pe bufon.. sau ce-o fi ala :”> ). Cred ca.. i-ar placea…

Si ma mai gandeam la cat de efemere sunt cuvintele… La cat de inselatoare sunt. Si de reci. Si de insignifiante. Seci. Facute sa-ti ascunda gandurile… Preferi un “Te iubesc” spus sau unul privit? Simtit? Sa vezi in ochi. Si pe buze. Sa-ti spuna o fiinta cu ea insasi “te iubesc”, dar fara sa rosteasca asta. Eu da… Ma rog, eu sunt metafizica si am pitici de gradina pe creieri. Mov.

Metrou Tineretului. Whoa, cat de cunoscut. Parca mi-era dor…Parca mi-e mai familiar decat metrou Eroilor, cu toate ca pe cel din urma il vad aproape zilnic, iar pe primul nu l-am mai vazut de-un secol, parca… In capatul peronului. Pe aceeasi banca. Cu cartea mea de metrou… “<Louis, cum era cand.. faceai dragoste?> <Era ceva grabit… Si.. rareori savurat… ceva acut care se irosea repede. Cred ca era umbra palida a uciderii>”.

Umm.. Muzica.. Am uitat de muzica. Castile (unde dracu-s castile alea? Ah, aici.. De ce le-am bagat asa ampulea, acu tre sa le descurc ). Playlist… Tribute…

“I’m in love with a fairytale

Even though it hurts…

Cuz i dont care if i lose my mind

I’m already cursed…”

Incredibil sunt de haotica, acum nu-mi mai pot ordona ideile si pe tot drumul asta erau asa bine aranjate incat am si uitat ce-am gandit, doar franturi si idei… So… Photoblogging… Am zis:

Eva, pleaca! Sau… Nu pleca…

Protejat: Ana VI- Scrisoare deschisa… Same password, same Ana..

Acest articol este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, întroduceţi parola dvs. în casetă de mai jos.

Parolă:

Ana V

Asculta in timp ce citesti

Aerul racoros imi loveste fata sprijita pe mainile de pe portiera din dreapta. Se simte mirosul marii, sunetul marii, apropierea ei. Soseaua vibreaza inaintea noastra de la caldura. Si eu vibrez. De la muzica si de fericire… Marea.. Cat de dor mi-a fost de ea… Trag cate un fum din tigara si ma uit la peisaj, doar ca nu-l prea vad.. In gol…

Oarecum revad in minte ultimele saptamani, luni… Am luat-o razna cu totul. Cu viata de noapte, cu ideile care mi se invartesc in cap obsedant, cu Andrei. Imi amintesc dimineata cand m-a facut sa-i spun ce gandeam de o vreme, ce ma framanta, ce ma speria, ma bucura, ma nelinistea, ma calma, ce imi dadeam mii de sentimente diferite, contrastante, antitetice, uneori nu stiam nici eu daca e asa sau daca glumesc. Si anume ca il iubesc cum nu l-am mai iubit niciodata, ca am nevoie de el altfel decat de a face cumparaturile si de-a ma suna sa vada unde sunt, ca il vreau mereu in gandurile mele, ca il vreau singurul barbat din viata mea, ca vreau sa-l iubesc asa cum nu l-a iubit nimeni, ca-l vreau fericit… Initial a parut iritat de comportamentul meu si ma intrebam cu ce-am gresit facand asta. Poate intr-adevar e o greseala, dar.. vezi tu.. se intampla.. inimii nu-i comanzi, e copilul nostru rebel  si face cum vrea ea.. In dimineata aia am incercat sa evit orice discutie legata de asta, as fi vrut sa-mi linistesc gandurile si apoi sa-i spun si lui, dar parca ceva ma impingea s-o fac atunci(alcoolul?).

Deja simteam ca ma sufoca insistenta lui, respiratia lui pe fata mea, apropierea aia iar la ultima intrebare “Ce ai?” i-am spus ca-l iubesc. Ha ha.. acu ma amuz… un zambet fin in curentul vitezei, dar atunci n-a fost asa funny cand a trecut succesiv prin toate culorile curcubeului, terminandu-se cu un alb transparent si ochii aia mari de zici ca statea in pat cu ursu… Mi-a raspuns sec “Noapte buna” dupa cateva zeci de secunde [sau au fost ore?] si mi-a intors delicat spatele… Lucru pe care l-am facut si eu, dupa cele cateva seci de secunde [sau ore?] ale mele de uimire. Dimineata l-am trezit cu cafeaua fierbinte, pe care am savurat-o impreuna la o tigara, timp in care mi-a spus scurt si sec “Sa uitam tot ce-a fost aseara, oke?” si-atat. Ma rog… acum e mai bine… mi-e mult mai bine si parca am si eu certitudinea ca-l iubesc dupa ce i-am spus-o. Am cam revenit la viata nostra de zi cu zi, de parca nimic nu s-ar fi intamplat… Doar am uitat, nu?

-Rezervarile dumneavoastra va rog.

-Imediat… [...Andrei exasperat(unde draq am pus porcaria aia?)...]. Oh, aici sunt.

-In regula, cheia dvs si-un sejur minunat.

[...]

-Hai intra azi, stai si te uiti la usa aia ca nustiucine la poarta noua… Nu vezi ca abia trag de bagaju TAU?

-Oke, oke.. Calm… Repede iti mai circula sangele ala….

[...]

-Pat dublu? Nu trebuiau sa fie 2?

-Ce, nu ti-o conveni acu.. Nu te-ai invatat deja? Eu credeam ca-ti place….

-Hai lasa ironia “fina”…. Pfff.. In fine…

[...]

-Ma duc la un dush… Fa-te comoda, ca pat avem deja…

-Ha ha ha… Hai nu ma irita deja… Eu ma duc pe plaja…

-Unde dracu te duci pe plaja? Nu poti sa mai stai juma de ora sa vin si eu? Imposibila esti, cand faci fata aia de zici ca ti-au murit pestii.. Glumeam, doh…

-Bine, dush placut…

-Te gasesc aici?

-Nu.

Pfff… Hai ca tine sa ma enerveze… “Credeam ca-ti place”… Ha ha! Ce gluma buna… Trebuia sa se faca bufon… In fine, trecem peste, asta-i Andrei al meu, cum sa te superi pe el? Mai ales cand esti la mare… si soarele a apus deja.. si e aproape intuneric si.. ah.. uite ce goala e plaja…

Ma asez pe malul marii asa cum o fac mereu, un fel de ritual un pic ciudat si stau ore intregi ascultand si privind marea… Si senzatia e geniala, e aproape hipnotica…

Pfff.. se aud pasi.. Ce dracu or cauta la ora asta pe plaja, nu pot sa se duca pe unde pot.. Ce sa faci pe plaja la ora asta? Oameni nebuni:|. Simt doua maini pe umeri. Andrei…

-Ce cauti aici?

-Am venit sa privesc marea..

-E mare si 50 m mai incolo.. stii? Vreau sa fiu singura cu mine si marea si gandurile mele… De ce-ai venit?

-Pai cu ce te deranjez? Stau si eu ca si tine pe plaja si privesc marea, eu cu gandurile mele si tu cu gandurile tale.

-Poti sa te gandesti si in alta parte…

-Ana, nu fi nesuferita[eu sunt nesuferita?]. Ma gandeam ca daca tot esti aici sa am cu cine comenta actiunea filmului…

-Andrei, lasa-ma.. n-am chef de glume, zau asa… Lasa-ma…

S-a ridicat de langa mine si pare ca voia sa plece, dar s-a asezat in spatele meu si m-a cuprins cu o mana, iar aratatorul celeilalte s-a oprit pe buzelele mele. Ale lui erau pe umarul meu stang… [fuck... m-a paralizat... nici un muschi care ar trebui sa ma duca de langa el nu raspunde la comenzi...].

-Acum vorbesc eu. Tu asculta-ma. Uite.. m-am tot gandit la ce mi-ai spus acum ceva timp in urma. Stii ca atunci ti-am spus ca as vrea sa consideram ca nu s-a intamplat nimic, dar de fapt am facut asta ca sa pot calcula in liniste totul. Stii ca uneori imi dadea de gandit starea ta si imi pare rau ca m-am purtat asa atunci dar era o necesitate…[se muta in fata mea, cu degetul inca infranandu-mi vorbele]. Stii ca de fapt am facut asta pentru binele amandorura si sa stii ca si eu sunt uneori confuz in privinta ta… Si as vrea sa stiu daca tu mai gandesti asa cum mi-ai spus atunci ca o faci. Dar nu acum. Uite, hai sa ne jucam. Nu spui nimic, si inchide ochii.

M-a intins pe nisipul racoros si s-a asezat si el langa mine. Mi-a trecut mana peste ochi si ei ca hipnotizati s-au inchis precum o cortina, mecanic si fara vointa. M-a luat de mana.

-Acum asculta marea si incearca sa intelegi ce spune. Priveste cerul, dar nu deschide ochii.. Simte-ma, dar nu ma atinge…

Ah, cat de greu e sa tii ochii inchisi cand iti spune cineva s-o faci… E un impuls aproape imposibil de controlat sa faci asta… Am facut-o totusi, eram curioasa ce urmeaza, ce vrea, ce-o sa zica. Si brusc totul a devenit un fel de rollback, un fel de intoarcere in timp, stranie in felul ei si totusi parca fireasca.

- “I-am cuprins chipul intre palme si m-am apropiat pana i-am simtit respiratia sacadata pe fata.”;   Daca… l-ar lua in brate? Umerii astia goi, acoperiti de piele fina si atinsa vag de razele soarelui, din vara, din Vama Veche, cu greu te poti abtine de la a-i saruta.”;  “Saruturile urca spre gat, spre urechea stanga… Aici e si inima, dar asta e prea mult…”;  “-Andrei. Te rog. Saruta-ma doar…”; “-Poate ca.. nu intotdeauna te iubesc ca intotdeauna…”.[toate astea i se amestecau in minte cu viteza fulgerului] ANA… Te rog… Saruta-ma doar…

[...]

-Acum spune-mi daca s-a schimbat ceva de atunci pana acum… Daca e la fel, daca gandesti la fel, daca n-a fost o ratacire.. daca…

-… Te iubesc… Si da, s-a schimbat ceva. Acum sunt sigura de asta…

-Ce sont quelque choses que tu n’est jamais me demander et que je regrete: manger des fourmis et t’aimer comme un fou.

-Cap ou pas cap?

-Cap!

Povestea merge mai departe

Ca vantul din Vama Veche

Eu nu pot sa mai continui…

Aberatii…

Si cica eu scriu aberatii… Ajung la concluzia ca ma subestimez… Arunc un ochi prin termenii motorului de cautare, da, da… Ala de ma amuza zilnic. Ce cauta lumea pe google si ajunge la mine acasa… Soo…

te uiti in dreapta totu-i departe- oke, si daca uiti in stanga e mai aproape…? Niciodata n-am inteles fizica…

vreau sa ma descarc- go on, da’ crezi ca pe google il intereseaza  asta?

nu pot trai fara tine- oke, oke.. tnx pt aprecieri :”>

jeleu de vodka- wtf?

cai in herastrau- hmmm.. cred ca n-am mai fost de mult in herastrau… au cai acu?

candelabrul \”celula\”- de obicei ii zice colivie, da daca tu vrei sa-i zici candelabru-celula… go on…

fabule intregi- imi pare rau, n-am decat jumatati

povestea fara sfarsit comentariu- comentezi? (pariu c-a ajuns la comentariile de la ana 1? si el cauta de-un referat, saracu )

nu-mi vine sa cred ca sa terminat- nici mie, mais c’est la vie…

despre vise cu iepurasi gri- nu zau? mda… pokemon la pokemon trage…

pacate neiertatoare- sau pacate rautacioase, razbunatoare, malefice.. nu? sau nu asta ai vrut sa zici?

unde pot intra sa-mi pun poza sa vad cum imi sta cu culori la par- incearca pitzipoanca.org… acolo are  sigur

fabule mici necunoscute- pai si daca-s necunoscute, eu de unde sa le stiu?

culori la par anu asta- deci insista… ti-as recomanda un violet metalic cu stelute a? ce zici?

stopul trei ochi colorati- deci nu, nu scriu ghicitori sau bancuri pe blog… punct! si nici poezii pt gradinita

metode de a zambi cand te prabusesti- 220 w. cea mai buna metoda si te si prabusesti =))

care sunt lucrurile creiate de oameni nefolositoare- ete, blogu asta, de exemplu. tu ai nimerit bine

nu fi trist ca sa terminat- mersi de sfat, am notat

eul liric departe sunt de tine- da.

cum sa urezi o zi buna- simplu . “Vrei un ceai?”

Well.. si-ar mai fi… destule… funny, triste, multe din ele, da cred ca daca sunt triste, pe mine ma cauta…  sau le caut?