Deci revin c-o noua tema si cu posturi poate ceva mai vesele decat tema predominanta a blogului. Pt ca am decis sa nu mai fie loc de refugiu, da plans pe tastatura, de refulare. Am decis ca EulLiric sa aiba o nota mai vesela.
Deci calitatea textelor scade, numarul posturilor creste, posibil…
EulLiric a fost lovit acut de primavara si vrea sa-i molipseasca pe toti de verde
Deci mi-am pictat peretii blogului in verde si nu numai.. Cred ca-mi iau si eu lentile verzi;) Prietenii stiu de ce :*
Din nou am dat peste un post parca scris de mine. De nicaieri… A aparut din senin un link spre el…
So n-o mai lungesc. Nu-l rezum, ca-i tai farmecul. Articoul este aici. Click. Merita 
Deci ma trezesc cu zambetu pe buze. Ei pe dracu, glumesc! Nu. Ma trezesc deci iar cu ochii umflati si cu senzatia de arsura. Nu-i nimic, ceva apa rece si machiaj bine plasat rezolva. Pacat ca doar fizic, nu si psihic. Plec si aflu lucruri uimitoare despre tara in care traiesc, lucruri pe care eu in ignoranta mea am refuzat sa le aflu de la surse de informare demne de respect, cum ar fi televizorul.
Gigi Becali e arestat. Vai. O tragedie! Si el e nevinovat si curat sufleteste. Infunda-o-ar puscariile, cu toate ca n-o s-o faca si nu inteleg de ce toti jelesc. Nu-i evident ca nu intra la racoare? La fel si Penescu. Ete… Ce zambeste orgasmic la camera dintr-un mercedes mcLaren si zice ca masina lui nu se preteaza la viteza mica. Il oprise politia. Pe EL! Cu 130km/h. Bah avortonule! Masina ta nu se preteaza tarii asteia. Ratatule! Nu ti-ar fi rusine… Infundar-ai puscariile si tu!
Veste bomba. De paste avem cutremur! Auzi na treaba. Si babele oteviste cred, ale naibii. Ce ma enerveaza cel mai rau e ca sunt atatia tembeli care cred. Adica atat de prost sa fii sa pui botul la un nebun? Nah, nebunia se explica psihic si-i inteleg pe aia de le prevestesc. Da sa-l crezi? Adica idiotii aia de japonezi cu 1000 de cutremure pe an au inventat un dispozitiv care le “depisteaza cu 30 sec inainte, ca mai mult nu pot, cu toata tehnologia, si mama tehnologiei, si romanu le prevesteste cu luni, chiar ani inainte! Genial frate. Felicitari oilor din turma imbecila care cred.
Merg sa-mi iau belet de tren. Evident de la gara. 2 colorate vorbesc. “faaaaaah! faaaah! Moama, ce-i acolo… Nebunie! De la piata sudului pana la mine acolo numai lume, masini, au venit si din strainatate!”. Privesc mirata. Aproape speriata. Acolo la tine=acolo la mine. Valeu mama, am pus-o. Dupa ce ca-i greva la metrou de vin astea la douaj de minute mai e si nebunie la mine. Pana aici mi-a fost. Deci Tatal nostru carele esti in ceruri…
Ma intorc acasa, ies de la metrou. Nebunie! Piranzi terminate de plans, cu fustele’n cap, jale, nebunie… Bocete, masini, toata lumea cu telefoanele la urechi, cu floricelele’n mana, negri (hainele, doar nu va ganditi ca preamarita adunare!). Muri nevasta lu’ Salam. Salam Victoria o chema, era fata tanara. Doliu national. Javrelor! Da pe Laura Stoica cine-a plans-o ma asa? Da pe Teo Peter? Daca moare Minculescu faceti blocaj pe strazi? Tu’va’n gura cu Salamu vostru, parca va da de mancare…
Sper intr-o tara mai buna, doar ca totul incepe de la oameni, nu de la aia de sus, ci de la astia de jos. Cred intr-o Romanie cu bun simt, fara tarani de oras, fara mitocani, fara manele, fara prost gust si proasta calitate, fara spaga, fara frica, fara prostie. Cu simt de raspundere si cu constiinta si constienta.
O ROmanie cu ochii larg deschisi.
Pana atunci eu ma intorc in lumea mea metafizica, superficiala si neinformata. Mi-e mai bine.
Ma trezesc c-o migrena cum n-am avut dupa nopti intregi nedormite, ochii lipiti strans si cearcane. Adorabila senzatia ca n-ai vrea sa te mai ridici vreodata din pat… E cald. Cum nu mai e in prea multe alte locuri. Caldura aia linistitoare. Muzica si mess, de trezire. Si prima tigara din primul dintre cele 2 pachete fumate pana cand te vei fi culcat. Lucky azi, slims sunt pentru zile albe. Lucky pt zile albastre.
Plec si senzatia de picioare pe pamant ma infioara. Si e frig. De cateva zile e frig… Azi chiar ploua marunt si sfredelitor, pe fata si-n suflet. Mi-a adus tata azi iepurasi de ciocolata.. Asa simpatici… Si mi-a zis ca ciocolata si iepurasii fac bine la moral si ca ar fi bine sa nu mai am fata asta ca mi se fac ochii gri-mat si nu mai au nici un farmec. Pacat ca nu-mi place ciocolata si pacat ca nu-mi plac iepurasii… Noroc ca il iubesc pe tati…
Fete triste pe strazi, in metrou, vorbe, franturi, imagini…
Facultate, cafea, ras. Al meu? Posibil. Putin probabil.
Oameni, fete…
Un negru aproape simpatic imbracat in haine largi. Numai lor le vin bine. Ochii i se vad clari, mari si albi de sub gluga hanoracului. Aproape zambeste. Nu stiu de ce, doar merge pe strada si zambeste fin. Adorabil.
Un ghindoc de-un an imbracat in roz, cel mai simpatic copil vazut in ultima vreme. O scumpete de fetita, cu ochi mari si caprui si-un zambet asa curat cum rar vezi isi foloseste cu spor suzeta. O chema Ana. Se uita la mine si zambeste, dar nu inteleg de ce… Macar de ar fi fost un raspuns…
Oameni tristi, fete obosite, doua femei se cearta pentru titlul de “cea mai toapa urat imbracata”. O batranica urca in metrou si se posteaza dezamagita langa o bara. Si ce ochi blanzi… Ma ridic si-i ofer locul, imi multumeste si incepe sa-l injure pe pustiul langa care statea initial si care nu s-a ridicat, dat fiind ca aproape dormea… E tarziu si frig. Si unii muncesc sau sunt bolnavi, dar nu conteaza…
Patru muncitori galagiosi isi impart amintiri despre locurile natale. Si cu cata ardoare. Ii stiu povestea fiecaruia dintre ei…
Trei chinezi dormiteaza pe scaune. Cat de mici si galbeni sunt… Mi se par niste oameni veseli pentru ca-s colorati. Par obositi de la o zi de munca si chinuiti poate de dorul de casa… E tare greu sa nu fii acasa… Eu ma bucur de ea si dupa 2-3 zile departe…
“Urmeaza statia Aparatorii Patriei cu peronul pe partea dreapta.” “Transfer la linia moarta”, as adauga.
Ajung acasa, totu-i mort. Nu contez. Imi mai iau un pachet de tigari de la non-stopul de langa bloc care sta sa se inchida. Il aud pe tata zicandu-mi “Noapte buna, iedule”. Si ma uit cu atata disperare in jur dar nu-i nicaieri. Imi da tamp o lacrima… Casa goala, mintea goala. Cheia rasuna in usa grav, in timp ce o invart fara tragere de inima.
Un dush fierbinte, ce nu poate sa-mi incalzeasca insa raceala ce m-a invaluit. Nepasarea. Ignoranta. Rautatea.
“Atentie se-nchid usile!” Deci.. vrei un ceai?
 | paulgsandu on Ana XI – Scrisoare catre… |
 | dark` on Ha ha :D |
 | eulliric on Ha ha :D |
 | nobody on Ha ha :D |
 | Lorena on Random thoughts |
