Deci sa radem!!!

Asta-i pe ultra-scurte, nu m-a lasat inima sa ma amuz singura… Auzi aberatiile unui ciumpalac venit din padure, pare-mi-se.. Sau nu.. e greu sa fii virgin la 40 ani=))

CLick pe link deci.. si enjoy.. merita!

Nu pot sa nu adaug aici si un comentariu de toata frumusetea, care m-a lasat cu gura cascata de cata prostie emana, in caz ca n-aveti rabdare sa cititi toate flegmele aruncate la adresa repectivului:

“incognitoz

chiar povesteam azi-noapte despre subiectul asta cu un amic.el a terminat teologia, are conceptii foarte apropiate de ale tale. el mai adauga si faptul ca sexul face relatia murdara si de aici cresc sansele unei despartiri. plus ca s-a dovedit ca prin contact sexual femeia preia o parte din ADN-ul barbatului si asta nu e prea bine, mai ales in cazul mai multor parteneri.
felicitari pentru indrazneala pe care ai avut-o…e nevoie pentru a scrie asa ceva.
o zi frumoasa:P”

Deciii… ca sa ne intelegem. FETELOR, NU FACETI SEX!!! O sa luati ADN strain si-o sa va transformati in barbati, prin mutatii genetice cercetate amanuntit si descoperite recent de CIdPsN (Comisia Internationala de Popi si Nefututila40ani)! Iar daca sunteti asa.. desfranate incat sa faceti sex cu mai multi, imaginati-va numai ce groaznic o sa fie sa fiti mai multi barbati odata! N-am nimic cu nimeni, da am vazut si curve mai feminine… n-ar fi trebuit sa fie deja barbati? =))). Deci eu mor de ras…

Ah.. si mai zicea ceva.. Nea Caisa asta… cu comentariul lui cretin… Ca sexul murdareste… Eh.. aici te-am prins! Faci sex, javra mica, ca altfel nu stiai… Intradevar sexu-i murdar… Si ADN-ul iese greu si numai cu Vanish=))).

Deci caiti-va si s-aveti o viata buna. Eu ma duc sa-nvat la genetica.. Poate gasesc ceva si de transmiterea asta sexuala.

P.s. Incercati raspunsurile corecte + argumente pe blogul lui Arhi. El e sursa deci s-o respectam! N-joy

Later edit: In caz ca nu v-ati amuzat destul cu Nea Caisa Virginla40anicarenustienicisafacalaba, mai pun un link, asta-i pe Wikipedia,deci ne cultivam,right? Deci enjoy inca juma de ora de ras.

Pierdut viata. O declar nula.

Play

Bag repede un post si-un pahar de whisky, ca dupa ma ia somnu si nu mai am vlaga si idei sa scriu… Trebuia sa merg la teatru, cred ca ar fi iesit ceva… Latura histrionica mi-o striga uneori. Ma simt un actor “grabit,care-si spune replica.. si-apoi..”, o marioneta cu sfori frumos atarnate si mascate incat sa para naturala, care zambeste mereu, care-i vesela chiar daca i se desira o mana.. sau inima… Si chiar daca papusarul e brutal si nedrept, insensibil si ignorant.
Mi-e mintea atat de goala, mi-e somnul atat de treaz, si linistea atat de adanca incat doare… Nu realizez ce-i cu mine, ce vreau, ce-o sa fie, ce-o sa fac… Am variante si ipoteze, ganduri si idei, tentatii si moralisme, avanturi si infranari incat m-am debusolat cu totul… As actiona pentru mine, dar si pentru ceilalti, as asculta de tot si de nimic, de ratiune si simtire, de impulsuri si pragmatism…
Nu mai stiu acum daca mai vreau sa fiu eu cea dinainte sau cea de acum.. Bine.. Asta de acum sigur nu vreau sa fiu, vreau certitudine si siguranta, claritate in gandire si-n actiuni, liniste psihica si odihna trupeasca. Ma referam la mine acum, gandind la maturitate, responsabilitati, gandire analitica si pragmatica. Ma intreb daca vreau sa cant ca “am doar 18 ani” sau ca “tanar vreau mereu sa fiu[...]ca la 20 ani”. Ma intreb daca vreau sa simt sau sa nu-mi pese decat de mine, daca vreau sa iubesc sau nu, daca imi vreau libertatea pe care o caut, independenta, linistea, nebunia varstei, bucuria ei, euforia si lipsa de obligatii si griji. Fara telefoane, fara explicatii, fara zile aniversare imaginare, fara romantisme diabetice, fara compromis, fara “lasat de la tine”, fara sa ma gandesc la cum o sa reactioneze, daca o sa-i convina, daca… Same shit… Si privind pe cealalta parte, parca ursu’ nu-mi ajunge mereu…

Decizii, decizii…

Happy ca macar imi ascult din nou vechea muzica, so nice&funky and sometimes hard , si-am lasat fara remuscare folku’ la prafuit intr-un colt de hard. Nu stiu daca imi mai pun cercel in limba, da’ ramane pe lista, in standby… Pana ma trezesc intr-o zi cu idei si pana seara am limba stropitoare… Well… uneori mai imprevizibila decat ai fi putut sa prevezi…

Si totusi, cu tine ce fac?

Nor shit… mai am o luna si fac 20 ani… Pfff… 20 ani de pierdut vremea. Ma intreb, ai mei cum m-or fi suportat atat? =))

p.s. cine stie filmu are o bere de la mine, ca tare bun film a vazut. cine nu sa puna mana pe odc (ouuups… nu, nu.. sa-l cumpere! ). Merita.

Multumesc

Am doar cateva cuvinte pentru azi.. sunt prea obosita fizic si psihic ca sa scriu ceva, chiar daca gandesc multe.

Voiam sa-i multumesc tipei din metrou, chiar daca m-ar citi sau nu, pentru servetele. Pentru oameni ca ea traiesc, sper, lupt. Pentru oameni care arata ca le pasa. Iti multumesc, deci!

Nu pot trai fara tine…

Corect. Piesa asta e pentru mine, pentru oameni…Pentru toate lucrurile care imi fac viata mai usoara sau frumoasa sau care ma fac sa zambesc zi de zi…

Nu pot trai fara tine, tu care ma citesti si chiar daca nu zici nimic, te regasesti in literatura mea, tu care imi zici noapte buna, tu care imi dai o floare zilnic, tu care ma faci sa zambesc printre lacrimi si ma iei in brate si imi spui c-o sa fie bine si-o sa-mi treaca roseata nasului, tu care imi zambesti timid cand imi zici “buna”, tu care te uiti la mine cu coada ochiului in fiecare joi dimineata in metrou, tu,” my kinky little friend”, tu care ma asculti ore intregi fara sa respiri si apoi imi zici ca vorbesc genial, tu care imi raspunzi la zambet si-mi urezi o zi buna.

Nu pot trai fara telefonul meu cel shiny si spotless, fara pc, cu toate ca l-as uita repede pt un laptop, dar acesta din urma ar fi mereu cu mine, fara stupiditatea aia de joc online, fara all my black stuff, inelul ala mare si dermatograful, fara glossu ala din buzunar, fara bisturiu meu, dar mai ales fara halat.

Imi creste inima cand cobor in fiecare zi la Eroilor, dar si cand ajung acasa seara si e acelasi cartier al meu, aceiasi oameni si aceleasi locuri. Il ador mai ales cand vara ajung acasa pe inserat si e aerul ala inconfundabil si e liniste si nu-i agitatie. Imi plac peretii mei roz si patul mare si exact asa cum imi place mie la limita intre cald si rece, la limita intre lumina si intuneric si-o carte buna in imensitatea lui. Imi place sa joc nfs pe muzica lu’ Tiesto, la racoarea placuta a noptilor de vara torida. Imi place marea si sentimentele pe care mi le da. Ador muzica. Nu pot trai fara muzica.Si ador muzica veche, rocku ala dulce cu parfum de trecut. Nu pot trai fara Vama Veche. Si nici fara pachetu’ meu de tigari. Daca se poate Lucky Strike. Rosu. De maine le fumez din nou. Au gust de 16 ani si de scortisoara, de vise si fericire. Imi place muzica ta, da-i asa trista uneori…Imi place cand esti vesel

Ador cand ma suni la ore mici sa-mi zici doar ca ti-e dor… Nu pot trai fara oamenii mei, cei pe care-i iubesc sau doar la care tin, cei care ma binedispun si cei care imi zambesc, oamenii veseli, fara limite si fara prejudecati…

Azi iubesc oamenii si ma iubesc pe mine. Iubesc fericirea si pofta de viata. It’s just a yellow lemon-tree

Postul asta e pentru tine!

Ha ha…

Am de ales intre a deschide televizorul si-a ma uita la Dan Diaconescu, ca altceva nu-i la tv, iar el stiu sigur ca-i acolo cand ai nevoie, a deschide redtube-ul sau atlasu ala de 5 kile juma’ de anatomie. Cat de limitat, nu? Pai… Chat n-am.. si oricum n-ar fi nici dracu acolo, comentariile de pe cele 3 bloguri zilnice le-am citit pe toate, am terminat(iar…) cariera la nfs… Ah.. am uitat.. e 6 dimineata. Cum nici una din variantele initiale nu ma atrage, am hotarat sa scriu inca un post plictisitor, dat fiind excesul de logoree

Ma gandeam, in timp ce trageam un fum, ce-a facut medicina din mine. E dimineata.. si nu… nu m-am trezit de nebuna acum, n-am dormit, de grija ei. “Au facut din mine un soldat care saruta stramb…”. Soldat pentru ca stau drept in fata lor, pentru ca nu dorm noptile din ce in ce mai des iar dimineata ma prezint la examen proaspata si imbracata regulamentar la costum, cu lectia invatata si cu zambetul pe buze. Sarut  stramb pentru ca am uitat cum s-o fac, pentru ca nu mai simt, pentru ca viata si mintea mea sunt in furtuna continua, pentru ca bocesc pe Vama Veche, pentru ca intru in monotonie, pentru ca n-am puterea, pentru ca am uitat sa traiesc, sa ma bucur, sa vad si sa aud asa cum obisnuiam s-o fac odata, pentru ca scriu ineptiile astea aici, refulez toata ura si neputinta si tristetea…

Am uitat cum era cand stateam noaptea si citeam Nichita Stanescu, cand mirosea a scortisoara, am uitat ca Vama Veche isi canta piesele despre si pentru mine, am uitat ca toate visele se implinesc si ca toata lumea e a mea, am uitat cum e sa ai fluturi in stomac si-un nod imens in gat, cum e sa zambesti cand iti bate soarele pe fata si ce culoare are marea, care odata radea in ochii mei. Am uitat sa visez ca sunt vampir si-am uitat versurile pieselor de la Rammstein. Am uitat sa merg in fata la TNB si sa privesc oamenii si masinile  si sa simt orasul cum pulseaza. Am uitat sa fiu simpla si deschisa.Si sa ma bucur de ploaie. Si nu mai scriu cu stiloul.

Ce-am invatat in schimb? Sa-mi exprim gandurile literar. Sa citesc tot mai mult. Am invatat sa invat. Sa ascult mai mult. Sa fiu mai diplomata si mai rece. Si mai retinuta. Sa vorbesc academic. Photoshop. Psihologie.

Simt ca ametesc si-mi tremura tot corpul. Ma duc sa-mi iau halatul si manusile. Si pensele, poate si bisturiul, cu toate ca a inceput sa ma sperie. Si-o gura de Jack. E 6 jumate si ma asteapta dusul fierbinte. Ne citim mai tarziu…

Vergessen Sie nicht, über das Herz.