Arhiva pentru noiembrie, 2008

doar o noapte de adio

Posted in vise naruite cu etichete , on noiembrie 26, 2008 by eulliric

asta ar trebui sa fie un post gol… ca mine… ca mintea mea acum… intr-o stare de liniste dureroasa.. apasatoare. am o stare atat de ciudata ca nu o pot exprima in cuvinte. pur si simplu refuza sa iasa,de parca ar sti ca daca ar rosti ce e in interiorul meu ar spune vorbe grele… ar sti ,ele, cuvintele, ca ar fi unele dureroase, reci…. nu stiu ce am… un calm sec.. trist. si scriu aici pentru simplul motiv ca imi vine sa scriu. orice. am recitit postul anterior… cat de greu suna. cat de metalic. trist. cat a durut. acu mi-a trecut in mare parte. sunt bine. unul nu imi mai e prieten cum imi era  [...]  e prima data cand spun “nu il mai iubesc”.

pe celalalt l-am iertat. a fost dulce. si cald. a stiut cum sa exprime regretul ca m-a lovit.  m-a luat in brate si m-a pupat pe frunte. e un prieten drag care … damn… incerc sa-i gasesc scuze. nu! n-are. eu nu fac asa… am plans in bratele lui. a fost asa cald si relaxant sa fac asta.. se vedea in ochii, gesturile, vocea lui. in cuvintele lui ca ii pare rau. si m-am simtit atat de eliberata sa stau in bratele lui si sa ma stranga tare tare in brate…

oare … nu am ales bine oamenii? oare… sunt eu perimata pentru secolul asta? oare sunt singura care mai iubeste? as zice ca nu… cu toate ca de multe ori faptele contrazic ideea… cu toate ca… as zice ca unii inca mai iubesc… si chiar stiu cum sa o faca.

am nevoie de caldura… trec prin momente un pic mai delicate ale vietii.. nu stiu incotro ma indrept cu toate ca am autostrada in fata.. cu toate ca sunt deja pe ea… nu stiu daca o sa reusesc, daca o sa fie bine… nu stiu daca raspund asteptarilor… daca o sa raspund vreodata…dar… eu sper ca da.. nu vreau sa-i dezamagesc…

imi intind din nou palma dreapta intr-o supinatie tragica ,tinand in ea inima… o s-o iei? :( consider_me_dead__by_redfraction

Aria

Posted in vise naruite cu etichete , , on noiembrie 17, 2008 by eulliric

de ce draq totul e asa pe dos? e de 2 lei.. lumea e aproape sa se duca draq… de ce oamenii nu mai pot fi buni? de ce nu mai pot vedea nici macar prietenia,faptul ca vrei sa le oferi ceva pur,ceva… curat… ca vrei sa le fii prieten.. ca vrei sa-i ajuti daca au nevoie de tine si sa-i sprijini,sa-i asculti…  de ce din asta inteleg mereu altfel? de ce cred ca esti interesat de ei cumva… sau sexual… de ce isi lasa prietenii cand e vorba de-o tarfulita care le fura mintile? de ce nu realizeaza ca tarfulita o sa-i lase asa cum si-au refuzat ei prietenii… si atunci o sa ramana singuri… si… o sa fie trist? de ce draq nu mai poti fi tu? nu mai poti avea incredere in tine,nu mai poti iubi sincer si dezinteresat o persoana fara ca ea sa creada cu totul altceva? de ce e de kkt? de ce gandim pe dos? de ce sunt asa oamenii? oar sa fiu eu prea mica si neimportanta ca sa vad partea care trebie vazuta a vietii? oare vreodata o sa am langa mine oameni care sa ma pretuiasca asa cum trebuie si pe care sa-i pot iubi fara sa creada ca ii vreau in pat?  oare nu pot sa am un prieten cu care sa fiu eu insumi… asa cum eram in liceu cu “fetele mele”? doamne cat imi lipsesc… groaznic… imi urasc soarta ca le-am pierdut,ca nu le pot vedea mai des… mai mult… ca se stinge pe zi ce trece mai mult… ca o sa le pierd de tot… ca poate intr-o zi o sa se stearga tot… ce porcarie… e 1 juma noaptea… si plang… de la un cuvant aruncat aiurea… de la un gest tampit… care m-a lovit in sufletul de prietena sincera… apoi un alt gest, din partea altei pers… si totul s-a declansat.. ce trist… tre sa le leg eu pe toate… de ce oi fi oare atat de copil prost incat sa cred in oameni si sa-i iubesc intr-atat cat sa sufar pt ei.. sa-mi pese…  sa plang? ma vezi intr-o zi obisnuita… la o cafea… si n-ai zice ca eu sunt cea care sta si plange la ora asta din noapte ca-si iubeste prietenii.. si ei nu merita asta… shit.. nu merita nimeni si nimic… mereu zic asta… mereu gafez… mereu iubesc oamenii prea mult… mereu sufar… imi bag.. gata… ma fac doctorita pt bani. nu mai fac pe nimeni nemuritor!